Arhiva Etichetei: comunitate

Sep
21
2020

Deși se spune "Niciodată să nu spui niciodată!", zilele trecute mi-am dat seama că nu pot ști niciodată când vorbesc sau mă văd cu o persoană pentru ultima dată. Absolut niciodată! Asta e realitatea.

Deși ne luăm la revedere cu certitudinea/ speranța că ne mai vedem, că ne mai întâlnim, că mai vorbim, că suntem oricum conectați prin social media, totuși lumile noastre se separă total și interacțiunea noastră se încheie.

Nici nu mai zic de situațiile în care cineva moare ... atunci chiar că nu știu niciodată care este ultimul moment în care mai vorbim sau ne mai vedem.

Ceea ce vreau sa să spun este că viața este tot mai imprevizibilă, deși pare previzibilă căci încă ne facem planuri și anotipurile sunt așa cum le știm noi. Stăm pe nisipuri mișcătoare, deși cimentul de sub picioarele noastre este la fel de solid ca înainte.

Ceva s-a schimbat în ultima perioadă, nu știu exact ce, nu pot să o formulez în cuvinte. Ca și cum regulile după care funcționam până acum s-au schimbat - nu radical, dar schimbarea se simte. Și nu e numai virusul Covid-19 de vină. El e, cumva, un catalizator. Poate chiar un țap ispășitor.

Subiectul ăsta s-a infiripat în mintea mea, în ultima vreme, destul de des. Cu prietenii nu ne-am mai adunat, căci fiecare e prins cu ale lui. Sălile de sport și saloanele de îngrijire se închid fără preaviz pentru noi, clientele. Și atunci oamenii dispar, unul câte unul.

Ceea ce vreau să spun este că viitorul este imprevizibil, chiar prea imprevizibil. Nu se știe niciodată când vorbești pentru ultima dată, sau te vezi, cu o persoană.

Așa că, fă ca fiecare interacțiune să conteze pentru bine, să încline balanța spre iubire și creștere. Așa vei fi liniștită și nu vei avea regrete.

Deși se spune "Niciodată să nu spui niciodată!", zilele trecute mi-am dat seama că nu pot ști niciodată când vorbesc sau mă văd cu o persoană pentru ultima dată. Absolut niciodată! Asta e realitatea. Deși ne luăm la revedere c
Jul
28
2020

Noul subiect care mă preocupă până la obsesie zilele astea este RESPECTUL. Am observat că lipsește în societatea românească, lipsește și la mine în familia extinsă și nu îmi place deloc acest lucru - lipsa de respect face ca totul să devină o competiție pentru locul I la categoria Eu știu mai bine/ Eu am dreptate. Refuz să particip la o astfel de competiție, nu am nimic de apărat și de demonstrat nimănui.

Dacă ar exista respect între noi și față de toate ființele de pe planetă, viața noastră ar fi mult mai frumoasă și ușoară.

Respectul este o alegere, nu este ceva ce poate fi obținut prin constrângere de la altă persoană.
Respectul este oferit în mod deliberat doar pentru că a fost învățat într-un mod admirativ și clar în copilărie. Nu uita, copiii oferă numai ce au văzut, simțit, experimentat pe propria piele - altfel nici nu știu cum arată respectul. De aceea, este esențial ca copiii să învețe ce este respectul direct de la părinți - părinții să-și respecte copiii mai presus decât orice.

Dacă respectul este rezultatul fricii și controlarea respectului înseamnă manipulare, atunci nu mai este vorba de respect ci de cu totul altceva.

Respectul este important/ vital, este o trăsătură umană; respectul pentru toate ființele este înnăscut în noi toți însă a ajuns să fie manipulat în noi prin frică, control și lăcomie.

Nu se poate cere respect, se poate doar da!
În calitate de părinte sau unchi/mătușă, discută cât mai des cu copilul despre respect. Chiar dacă se plânge că primește încă o predică, în final se lipesc informațiile de el și îți va fi recunoscător că a învățat atât de multe de la tine.

Respectul este o alegere pe care o facem în interiorul nostru față de noi înșine și față de alții. Copiii învață de la adulți cum arată respectul față de alții și cum se simte când cineva te respectă (părinții și alti membri ai familiei îl respectă pe copil).

La 10-11 ani, cât are fiica mea acum, respectul înseamnă să fii ascultat și luat în serios, iar să fii respectuos înseamnă să-i asculți pe alții chiar dacă atenția ta este împrăștiată peste tot.
Pe măsură ce copiii cresc, ei învață că respectul se transmite și prin felul în care vorbesc unii cu alții, tonul vocii, felul în care comunici nevoile tale celor din jur. Mai târziu, respectul ia forma demnității, a felului uman în care îi tratezi pe cei din jur dar și pe tine.

Respectul este o alegere. Îl oferi sau nu.
Însă, pentru a ajunge la maturitatea de a înțelege și trăi în respect deplin, este necesar să experimentăm lipsa respectului și consecințele sale asupra relațiilor interumane.

Exact ceea ce fac eu acum și ceea ce scoate la iveală această pandemie cauzată de COVID-19: lipsa de respect față de om exprimată de instituții, restaurante, comunități, familii etc.

Nu este ușor să învățăm respectul pe calea cea grea. Nu este ușor să respecți pe cineva într-o conversație când cealaltă persoană arată lipsă totală de respect, intenționat sau nu - însă aceasta este munca unui adult într-o relație. Adultul trebuie să mențină baza respectului astfel încât copilul să învețe cum acesta arată, cum se simte în interiorul său.

Eu am fost învățată că respectul este/ vine din FRICĂ. Am fost un copil respectuos, o tânără adultă respectuoasă, însă nu era respectul meu, nu era un respect izvorât din înțelegerea a ceea ce este respectul în esență. Cu siguranță nu mă respectam pe mine însămi. Adevărul este că îmi era teamă să nu arăt lipsa de respect. Simțeam că părinții alegeau să respecte un străin decât pe mine, de frica de a fi judecați sau tratați în mod defavorizat.

Așa că arătam respect în exterior, ca să nu sufăr în interacțiunile cu alții, în timp ce în interior eram confuză și indignată.

Așa arată peisajul intern al unei persoane forțate să-i respecte pe alții prin teamă și pedeapsă - nu vedeam mult respect la adulții din jurul meu.

Respectul este un proces ce se învață și copiii trebuie să treacă prin el pentru a-l învăța în mod autentic - dacă este construit pe o bază de frică va deveni o casă din cărți de joc.

Când respectul este rezultatul învățării din experiența conexiunilor și consecințelor (rănim sentimentele altora și învățăm din asta) din cadrul relațiilor, atunci el devine fundamental pentru felul în care interacționăm în viața noastră, atât cu noi înșine cât și cu alții.

Discuțiile cu copiii despre respect merită tot efortul deoarece ei chiar sunt viitorul planetei. Chiar dacă copiii nu apreciază efortul, discuțiile trebuie avute cu blândețe și răbdare. Pe măsură ce vor crește, se vor vedea rezultatele.

Oricât de grele, enervante sau plictisitoare ar fi conversațiile și momentele de conectare cu copiii, indiferent de vârstă, ele merită pe deplin și devin esențiale unei dezvoltări armonioase pe termen lung.

Noul subiect care mă preocupă până la obsesie zilele astea este RESPECTUL. Am observat că lipsește în societatea românească, lipsește și la mine în familia extinsă și nu îmi place deloc acest lucru - lipsa de respect face ca totul
Jul
8
2020

Întreaga noastră planetă trece, pentru prima dată în istoria sa, în mod simultan, printr-un proces de jelire. Jelim cu toții, chiar dacă o facem în mod conștient sau nu, cu intenție sau nu, chiar dacă o recunoaștem sau o negăm.

Jelim cu toții pierderea unui stil de viață. Jelim pierderea felului în care ne trăiam viețile înainte de declanșarea pandemiei, a carantinelor/ autoizolării și a stărilor de urgență. Acel stil de viață ne-a fost luat și simțim durere în suflet și tristețe.

Nici eu nu mi-am dat seama de acest lucru, până când l-a auzit într-un podcast al lui Gregg Braden. Focusul media asupra cifrelor, măsurilor, protecției, aprovizionării, greșelilor etc. m-a sufocut și nu mi-a mai lăsat spațiu pentru a conștientiza emoțiile în legătură cu această pandemie și consecințele sale.

Da, pandemia m-a afectat și emoțional, deși consider că tot parcursul vieții mele m-a cam pregătit pentru acest moment. Și eu jelesc, alături de întreaga lume, pierderea unui stil de viață și a unor libertăți care îmi dădeau mii de motive de fericire iar eu nu știam asta.

Pentru mine, jalea asta e ca un fel de tristețe ce mă demotivează și mă amorțește cumva (e greu de pus în cuvinte). Alții trec prin furie, indignare, confuzie, frustrare, depresie, pierderea încrederii etc.

Întreaga planetă trece prin acest proces, simultan, de jelire. Suntem ființe sociale și acum nu ne mai putem întâlni și aduna așa cum o făceam în trecut, la conferințe, întâlniri de socializare, mese la restaurant, evenimente sportive, concerte, filme în sălile de cinema și multe alte astfel de evenimente sociale. Această pierdere, a socialului, este pentru noi ca orice altă pierdere – ne îndurerează și ne împinge să parcurgem procesul de jelire.

Autoarea Elisabeth Kubler-Ross vorbește, în cartea sa, foarte clar despre procesul de jelire și cele 5 etape pe care le presupune. Moartea este o formă de pierdere, cea mai profundă, și de aici s-au născut cele 5 etape ale jelirii menite să ne aducă la acceptare. Noi trecem prin alt fel de pierdere, însă cele 5 etape ale sale se aplică și în acest caz.

Nu ne vom mai întoarce niciodată la felul în care trăiam înainte de pandemie, pentru că acea lume nu mai există. Întrăm într-un nou normal și întrebarea se pune cum arată acest nou normal? Răspunsul este că nu știm, nimeni nu știe, pentru că îl determinăm chiar acum. Deciziile pe care le luam chiar acum determină lumea nouă ce se naște și noul normal în care vom trăi.

Așa că trebuie să fim atenți, și tu și eu și toată lumea, la gândurile, fricile, dorințele și deciziile pe care le luam în fiecare moment. Dacă nu mai putem trăi ca până acum, cum ne dorim să arate viața noastră, acest Rai pe Pământ?

Te invit să-ți faci timp și să contemplezi această întrebare în jurnalul tău zilnic sau mai jos într-un comentariu.

Întreaga noastră planetă trece, pentru prima dată în istoria sa, în mod simultan, printr-un proces de jelire. Jelim cu toții, chiar dacă o facem în mod conștient sau nu, cu intenție sau nu, chiar dacă o recunoaștem sau o negăm. Jelim
Jun
23
2020
Una dintre cele mai mari bucurii ale mele este dușul de la finalul zilei. Fiecărei zile, fără excepție. După cum vă povesteam altă dată, am o vastă colecție de geluri de duș de la Yves Rocher iar dușul de seară este o adevărată bucurie pentru mine (exceptând întreruperile copiilor și enervanta ușă care rămâne intredeschisă după ei). Doar că acum a apărut și excepția – nu mai este apă caldă la robinet de vreo săptămână. Nu avem centrală și nici robinet special, așa că depindem de apa caldă furnizată de primăria Bucureștiului. Surprizele de genul ăsta nu sunt dese, dar acum se joacă cu nervii noștri care oricum sunt prea întinși după 3 luni de autoizolare. Aș prefera sa oprească gazele naturale, dar să dea apă caldă. Aș prefera să fi anunțat cumva (SMS, e-mail), măcar cu o oră înainte, că vor opri apa caldă și să aproximeze perioada. Așa aș fi scăpat de stresul imprevizibilului și al așteptării în van. Și uite așa învățăm să apreciem lucrurile simple, cum este dușul cald de la finalul zilei. Ieri au dat drumul la apă caldă pentru câteva ore și au oprit-o fix când mă pregăteam să închei ziua într-un mod plăcut și practic: sub duș. Am sperat că pot începe ziua de azi mai bine și că voi găsi apă caldă la robinet, dar nu a fost să fie ziua bună de dimineață. Am aflat astfel că lipsa apei calde îmi strică cheful, mă face irascibilă și devin enervantă pentru cei din jur. Ceea ce sper că nu ți-am transmis și ție, poate ești mai tolerantă decât mine la astfel de probleme. Tu cum ești când nu ai apă caldă acasă?
Una dintre cele mai mari bucurii ale mele este dușul de la finalul zilei. Fiecărei zile, fără excepție. După cum vă povesteam altă dată, am o vastă colecție de geluri de duș de la Yves Rocher iar dușul de seară este o adevărată bucu
Apr
20
2020
intrebari pandemie concurs forbeslife romaniaintrebari pandemie concurs forbeslife romania Revista ForbesLife România a lansat un concurs pe pagina ei de Facebook prin care invită cititorii să răspundă la una sau mai multe întrebări cu privire la starea de fapt a momentului prezent, în contextul pandemiei și autoizolării determinate de COVID-19. Deși concursul se desfășoară pe platformele de social media, vreau să le las și aici pe blog, ca să-mi aduc aminte de ele. De asemenea, te invit și pe tine să răspunzi la ele, poate gândim la fel (sau nu, e OK oricum). Premisa: Cu toții stăm acasă doar noi, cu gândurile noastre. Nu mai avem unde să alergăm și nici cum să fugim de noi înșine. Întrebările: La ce vă gândiți în aceste zile? Nu prea apuc să mă gândesc la multe pentru că zilele sunt pline. Când meditez caut gânduri liniștitoare și când citesc evit să las gândurile să zboare aiurea. Dar, totuși, mă gândesc că va fi bine. Nu are cum altfel. Cum credeți că va arăta lumea când vom ieși, în sfârșit, din izolare? Habar nu am, dar sigur vor fi schimbări atât micro (la nivel de individ) cât și macro (la nivel de societate). Nu știu cine știe cum va arăta lumea post-izolare, poate cei care vor iniția schimbările și profită de solul fertil rămas în urma a ceea ce vom pierde. Poate ar trebui să mă gândesc și eu la cel mai bun și fericit și optimist scenariu cu privire la lumea mare și lumea mea. Măcar să visez cu ochii deschiși la mai bine și mai frumos. Sper măcar un singur lucru să iasă bine: respectul, grija și atenția față de planetă. Ne-negociabil. Mama Natură ne-a plămpdit un trup și ne umple plămânii cu aer și stomacul cu mâncare - îi suntem datori. Se va termina distanțarea socială sau va deveni noua normă? Cred că va deveni noua normă, însă mai puțin isterică decât acum. Clar ne vom proteja în continuare, vom aplica regulile stricte de igienă învățate în această perioadă și vom purta mască atunci când suntem răciți sau în spații închise. Și poate restaurantele nu se vor mai lăcomi să lipească scaunele unele de altele sau să lase toaletele fără săpun (ar trebui să existe un buton de alarmă pentru asta). Ce credeți că va ieși bun din această criză? Cred că vom întelege că puterea noastră stă în efortul nostru comun, că tot ceea ce face fiecare dintre noi afectează pe restul din jur, că e cazul să ne curățăm gunoaiele din curte: minciuna, înșelătoria, promisiunile goale etc. Că sănătatea este bunul nostru cel mai de preț, restul sunt bonus. Că degeaba avem arme și armate dacă un virus invizibil și inert ne pune la pământ. Că bătrânii sunt prețioși pentru societate și îi regretăm abia când nu mai sunt printre noi. Că fără o natură armonioasă și lăsată în pace să-și urmeze ritmurile, noi nu am exista. Și multe, multe, alte lucruri pot ieși bune din această criză, numai de noi depinde dacă le materializăm sau nu. True fact: suntem construiți pentru astfel de vremuri tulburi și complicate. Vom ieși cu bine, mai ales noi cei care nu ne temem de schimbare. Ce s-a schimbat în modul în care priviți viața? Am rămas optimistă, însă am învățat să accept și să trăiesc cu incertitudinea. Și să mă apreciez mai mult pentru calitățile mele de bucătăreasă și menajeră. Ce s-a schimbat în modul în care vă faceți planuri? Nu mai fac niciun plan. De când am copii, am eliminat planurile pe termen lung și mediu, însă acum nici pe termen scurt nu mai fac. Iau fiecare zi așa cum este și cam atât. Mă pricep să mă mobilizez rapid, dacă este cazul (tot meseria de mamă m-a învățat asta). Cum ați fost și cum veți fi? Cred că am devenit mai îngăduitoare, mai tolerantă, mai răbdătoare. Înainte refuzam ieșiri în weekend și eram nerăbdătoare să fac ce nu am făcut toată săptămâna: treabă prin casă, ordine în lucruri sau gătit mâncare. Acum mi-am făcut deja promisiunea că nu voi mai refuza niciodată propunerile de ieșire la plimbare, picnic, admirat copacii sau pur și simplu plimbat aiurea prin parc sau cu mașina pe șoselele & dealurile țării. Astea sunt întrebările de la ForbesLife România. Ar fi mult mai multe de spus. Te las și pe tine să răspunzi la întrebările care ți se potrivesc. Cu siguranță multă lumea vrea să știe la ce te gândești zilele astea. Dacă vrei să trimiți răspunsurile tale către revista ForbesLife România, găsești mai multe detalii pe pagina ei de Facebook.
Revista ForbesLife România a lansat un concurs pe pagina ei de Facebook prin care invită cititorii să răspundă la una sau mai multe întrebări cu privire la starea de fapt a momentului prezent, în contextul pandemiei și autoizolării determi
Apr
2
2020
Coronavirusul și reciclarea în Aprilie 2020Coronavirusul și reciclarea în Aprilie 2020V-o spun din start: sufăr că nu mai pot recicla pe perioada stării de urgență datorate pandemiei cauzate de coronavirusul COVID-19. Era ritualul meu, aveam mintea setată pe ce să reciclez și ce nu și tocmai ce îi cooptasem și pe copii în a decide singuri ce se reciclează și unde strângem materialele. În plus, era cel mai bun motiv de a ieși din casă pentru o plimbare scurtă-scurtă, care mă relaxa puțin și mă însenina. Am trimis e-mail și un mesaj privat prin Facebook celor de la Urban S.A., referitor la acest aspect, însă nu mi-au răspuns. După câteva zile am văzut că au postat pe pagina lor un mesaj prin care anunță închiderea centrelor de reciclare, însă eu am aflat de închidere direct de la doamna care lucrează acolo - am fost inspirată să o întreb, altfel mă căram aiurea cu pungile după mine. Nu înțeleg de ce au închis, doar nu se strângea lume acolo și nici nu atingeam pubelele când aruncam plasticele și sticlele și hârtiile și restul. Probabil că riscul este mai mare pentru cei ce prelucrau materialele. Iată și anunțul oficial, făcut pe 30 Martie 2020:
Din cauza condițiilor impuse prin ordonanțele militare, cele 12 puncte de colectare a deșeurilor reciclabile amplasate pe domeniul public al sectorului 6 S-AU ÎNCHIS. Vă vom anunța când se vor redeschide. Sistemul de colectare a deșeurilor reciclabile pe raza sectorului 6, București, funcționează cu preluarea direct de la bloc, prin programul taxa zero. Faceți colectare separată în casă, colectați deșeurile reciclabile în cadrul asociației în saci dedicați( galbeni, de la noi, sau transparenți) iar noi venim să-i colectăm după un program stabilit sau când este nevoie, cu programare telefonică.
Well, asta e. Arunc de 5 ori mai mult gunoi (și curat acum, căci spălăm ambalajele). Sper să treacă cât mai repede situația asta, deși cred că va mai dura cel puțin o lună de acum încolo. Estimez că în acestă perioadă de autoizolare lumea strânge și mai multe materiale reciclabile, plus haine și jucării și accesorii ce nu mai sunt folositoare. Comandăm online, facem curățenia de primăvară, reevaluăm ce avem prin casă - toată această operațiune de Stay-Safe și Stai-Acasă produce, cu siguranță, multe deșeuri reciclabile, mai multe decât până acum. Însă nu le mai putem recicla. Păcat! La tine în zonă se mai reciclează?
V-o spun din start: sufăr că nu mai pot recicla pe perioada stării de urgență datorate pandemiei cauzate de coronavirusul COVID-19. Era ritualul meu, aveam mintea setată pe ce să reciclez și ce nu și tocmai ce îi cooptasem și pe copii în
Mar
16
2020
COVID-19 ne invata o lectie importantaCOVID-19 ne invata o lectie importantaDincolo de toate discuțiile pornite de pandemia de COVID-19, iese clar în evidență un aspect ce nu poate fi ignorat - suntem cu toții un singur organism, un singur popor global. Granițele, politica, economia și toate celelalte sunt aproape inutile în fața unui virus ce ne unește pe toți în lupta pentru creșterea standardelor de sănătate, siguranță și stare de bine. Nu există garanții cu privire la cine va lua virusul și cine nu, cine este mai expus și cine este exclus - singurul fapt sigur este că virusul se află printre noi, noi toți. Legăturile dintre noi ies acum clar la iveală. Suntem cu adevărați uniți - familii, frați și surori, vecini și colegi - iar coronavirusul ne arată acest lucru în cel mai evident și direct mod. Acest lucru ar trebui să ne liniștească și să ne calmeze - suntem cu toții implicați în această filă de istorie, indiferent de locul nostru pe planetă. Compasiunea, bunătatea și precauția stau la baza recunoașterii legăturii dintre noi toți. Nu mai există noi împortiva lor pentru că virusul nu discriminează - nu-i pasă de statutul social, religie, orientarea sexuală, statutul socioeconomic, locul de pe planetă unde locuiești sau ideile politice. Se pare că virusului nu-i pasă nici de măsurile noastre de precauție, el continuă să ne unească căci se propagă prin NOI ... este o chestiune de unitate ... o experiență umană la nivel planetar. A venit serios momentul să înțelegem că suntem împreună în povestea asta - WE ARE IN THIS TOGETHER - și că suntem un singur organism, una cu planeta și cu tot ceea ce ne înconjoară. Este o lecție pe care trebuie să o învățăm acum, pe calea grea - și totuși nu este calea cea mai grea. Haideți să nu lăsăm această pandemie să ne dividă, să separe comunitățile din care facem parte. În această perioadă, vom trece cu toții printr-un carusel de emoții pozitive și negative, iar tot ce contează este să nu participăm la jocul învinovățirii și să ne focusăm energia pe găsirea de soluții și cultivarea gândurilor pozitive. Dacă e să omoare ceva virusul ăsta pe planetă, să targeteze mentalitatea "Eu, Eu, Eu". Mentalitatea asta este un virus mai periculos și o plagă mult mai nimicitoare decât COVID-19.
Dincolo de toate discuțiile pornite de pandemia de COVID-19, iese clar în evidență un aspect ce nu poate fi ignorat - suntem cu toții un singur organism, un singur popor global. Granițele, politica, economia și toate celelalte sunt aproape inu
Mar
27
2019
Provocarea planks de 30 zileProvocarea planks de 30 zileInstructoarea mea de yoga, Andreea, a avut inspiratia sa organizeze pentru a doua oara o provocare de 30 de zile cu plank-uri. Provocarea a fost gandita in asa fel incat si incepatorii, cei mai nepriceputi si neinitiati in ale efortului fizic constant, sa nu fie descurajati si sa inregistreze progrese, oricat de mici, zi dupa zi. Provocarea a avut loc pe un grup privat de WhatsApp; am fost peste 50 de participanti, din care cunoasteam personal doar o mana de oameni ce practica yoga alaturi de mine la studioul Andreei. Restul oamenilor, si femei si barbati, erau total straini si nu stiam ce si cat pot in legatura cu provocarea asta. Rezultatul a fost peste asteptarile mele: ne-am motivat si ne-am incurajat cum am stiut noi mai bine, desi nu ne cunosteam deloc intre noi. Iata concluziile mele dupa 30 de zile de plank-uri (aproape) zilnice: == orice forma de sport, oricat de lejera sau redusa ca durata, este excelenta pentru trup si stare de spirit == plank-urile facute dimineata sunt mai placute, mai usor de facut, mai eficiente decat cele facute seara == cateva minute de plank-uri corect facute dimineata (cu 1 minut de incalzire la inceput si 2-3 minute de relaxare la final) reprezinta prima victorie importanta a zilei. Iar asta nu e putin lucru! == prin practica poti ajunge sa faci exercitiile chiar si cand nu ai chef, cand crezi ca esti prea obosit(a) sau racit(a) == am pornit de la 3 minute de plank-uri, diverse pozitii si pauze de 10 secunde intre ele, si am ajuns la 5 minute de plank-uri cu doar cateva secunde pauza intre ele (pauzele de relaxare erau mai mult pentru psihic) == orice efort constant aduce in timp rezultate. Atat in sport cat si in viata cotidiana. == copiii vad, copiii imita. Cei mici din casa m-au vazut ca fac plank-uri si au incercat si ei. Nu le-a placut ideea de a o face in fiecare zi (li se pare apasator, ca o obligatie), insa eu nu i-am fortat in nicio directie; ii anuntam ca ma apuc de facut, ca sa nu ma mai strige si sa ma lase in pace; inevitabil, ei veneau sa vada ce fac (sau sa o vada pe Andreea in video ori cainele ei ... nici nu stiu sigur). == plank-urile pot fi facute oriunde: si intr-o camera de hotel si intr-un colt de aeroport (am vazut asta cu ochii mei) si langa un perete liber dintr-un birou aglomerat. Vorba aia: unde e vointa, se gasesc solutii. == intr-un grup nu conteaza cat de sportiv sau de fit sunt membrii lui; fiecare isi gaseste ritmul propriu. == daca intr-o zi pur si simplu nu am avut energie sa le fac (cu totii stim cum se simt racelile de primavara) nu a cazut cerul pe mine si nici nu s-a intamplat vreo tragedie. Mai e si maine o zi! == exercitiile sunt mult mai usor de facut impreuna cu cineva care le face in acelasi timp cu tine. Am mai participat la o provocare in care faceam singura exercitiile programate si nu era la fel de placut, ba chiar plictisitor. == in 30 de zile se pot intampla multe: mi-am luxat un tendon la umar, am fost la un botez si la o inmormantare, a inceput Postul Pastelui, unii din grup s-au certat si s-au impacat, ne-am starnit apetitul pentru sucuri proaspat stoarse si smoothie-uri de dimineata si multe altele. == dupa 30 de zile de executat exercitiul plansa, corpul nu este transformat radical (o mare miciuna) si nici rezultatele nu sunt uimitoare (alta gogomanie). Beneficiile sunt cu totul altele, atat la nivel de corp cat si de minte, insa cresterea este progresiva, cu pasi mici si fermi. Nimeni nu mai este acceasi persoana dupa ce trece prin aceasta provocare insa nimeni nu se transforma in Jennifer Lopez. Acum ca totul s-a terminat, imi cam lipseste exercitiul zilnic si compania celor din grup. Sper sa mai fie astfel de provocari la care voi participa cu siguranta. Daca te intereseaza, urmareste blogul (prin newsletter sau Facebook) si vei primi de veste.
Instructoarea mea de yoga, Andreea, a avut inspiratia sa organizeze pentru a doua oara o provocare de 30 de zile cu plank-uri. Provocarea a fost gandita in asa fel incat si incepatorii, cei mai nepriceputi si neinitiati in ale efortului fizic constan
Feb
17
2019
Recicleaza deseuri acasaRecicleaza deseuri acasaMai obligat, mai fortat, romanii au inceput sa recicleze. Vorba aia: daca-i musai, cu placere! Asadar, ce e de facut? De unde incepi? Daca tot ai ajuns aici, profita de experienta mea intr-ale reciclarii si ia aminte de urmatoarele sfaturi. (Poate unii procedeaza altfel, nu exista cale buna si cale gresita, ci doar a recicla sau a nu recicla :good: ).
  1. Organizeaza un singur loc in casa in care sa strangi materialele reciclabile. Nu este cazul sa le sortezi la tine in casa (adica sa le aduni separat: hartie, sticla, plastic, doze aluminiu, baterii, becuri etc), ci doar atunci cand le duci la tomberoanele special amenajate.
  2. Nu astepta sa se stranga prea multe, caci vor fi prea greu de carat (oricum ai de dus si gunoiul aproape zilnic).
  3. Clateste cu apa curata macar tot ce este murdar de mancare: sticle de iaurt, doze de bere, cutii de lapte etc.
  4. Striveste dozele de aluminiu si sticlele de plastic, desfa cutiile de carton etc. pentru a ocupa cat mai putin spatiu.
  5. Reciclarea nu este responsabilitatea unui singur membru al familiei: toata lumea strange ambalajele si toata lumea le duce la reciclat, pe rand; sugestia mea este ca in fiecare saptamana sa fie responsabila cate o persoana.
  6. Fii recunoscatoare/ recunoscator ca poti recicla, ca ai ocazia sa participi la cresterea calitatii vietii. Multumeste-ti tie si familiei ca faceti acest efort si ca sunteti constienti de consecintele faptelor voastre.
  7. Adapteaza toate sfaturile primite la stilul tau de viata.
Bonus: O data pe luna, oferiti-va o mica placere prin care sa va recompensati pentru eforturile depuse: o inghetata intr-un loc special, un film in familie etc. Ma bucur ca sunt tot mai multi oameni care recicleaza. Este uimitor cat de mult gunoi strangem in casele noastre, cat de multe ambalaje merg la reciclat si pe ce dam noi banii de fapt. Nu uita: schimbarea incepe cu noi, la noi acasa, in sanul familiei. Daca un membru al familiei vrea sa recicleze, restul il pot cel putin sustine insa cel mai bine este sa i se alature. Daca esti interesat(a) de subiect, urmareste
eticheta reciclare a blogului si participa la discutii. Impreuna suntem mai buni si mai destepti! P.S. Ai si tu un sfat pentru incepatori? Lasa-l in comentarii iar eu il voi adauga in lista. P.S. 2 V-am povestit ca una dintre cele mai mari dorinte ale mele este ca aceasta tara, cu fiecare oras in parte, sa devina curata? Macar atat sa putem spune despre noi, ca suntem curati, ca stim sa strangem gunoaiele dupa noi si avem destul respect in sange pentru a nu polua si murdari Natura. Da, stiu, mai e drum lung pana acolo ... Dar o fata poate spera, nu? :bye: [Despre poza de la inceputul articolului: este o sculptura facuta in intregime din sticle de plastic pe o plaja din Rio de Janeiro]
Mai obligat, mai fortat, romanii au inceput sa recicleze. Vorba aia: daca-i musai, cu placere! Asadar, ce e de facut? De unde incepi? Daca tot ai ajuns aici, profita de experienta mea intr-ale reciclarii si ia aminte de urmatoarele sfaturi. (Poat
Dec
5
2018
Cat de mult se aduna la reciclat?Cat de mult se aduna la reciclat?Reciclarea face parte din viata mea. M-am obisnuit sa reciclez, inteleg bine de ce o fac, sper din toata inima sa fie cu folos. Reciclez numai eu: le strang si le car la tomberoanele de reciclat. Sotul zice ca el nu face asa ceva, sa stea sa adune si sa care gunoaie; il las in pace iar eu imi vad de ale mele; uneori ii mai spun in treacat sa puna una sau alta in punga cu reciclate si el o face. Copilul mare stie despre reciclare (a invatat la scoala), mai merge cu mine si arunca ambalajalele fiecare in tomberonul lui. Copilul mic nu are habar de asta, dar cara dupa el cu placere un bidon de apa de 5 litri gol, stie unde mergem cu el si se desparte de el fara prea mult scandal - chiar socializeaza putin cu doamna sau domnul care lucreaza acolo. Insa subiectul principal al al articolului este altul: am observat ca se aduna foarte multe ambalaje. Extrem de multe! La cateva zile duc o punga de plastic plina cu hartie, ambalaje de plastic, sticle, aluminiu de la conserve sau doze. Chiar am fost atenta la cat de multe si cat de repede se strang si am remarcat ca ritmul este rapid. Orice cumparam vine amblat; dar absolut orice! Si atunci m-am intrebat: cati bani dau eu pe ambalaje pe care le arunc? Cati bani costa ambalajele pe care le duc la reciclat, gest pentru ca nu primesc la schimb nimic cuantificabil? Sa fim seriosi, reciclatul face bine la moral, dorm mai bine noaptea. Dar nu primesc niciun multumesc pentru ca o fac, niciun ban sau un voucher, niciun copac plantat in cartier sau vreo groapa astupata pe strada pe care locuiesc. Dar o fac oricum si nu imi pare rau, insa astfel de intrebari imi apar in minte din cand in cand. Dintre cele doua idei discutate mai sus, marimea cantitatii care se strange ma deranjeaza mai mult decat inexistenta recompensei primite pentru efort. Cred ca industria ambalajelor este infloritoare, avand in vedere cate ambalaje arunc numai eu. Si, inevitabil, ajung la intrebarea: chiar sunt necesare toate aceste ambalaje? Da, protejeaza mancarea, dar nu se poate si altfel? Raspunsul este da, se poate si altfel. Acest altfel este pus in practica de cei care si-au propus sa traiasca stilul de viata Zero Waste. In Romania nu stiu niciun exemplu in acest sens (poate ca este cineva care este pe drumul Zero Waste, insa nu a ajuns la urechile mele), insa in strainatate sunt foarte multe (daca te intereseaza subiectul, gasesti multe clipuri pe Youtube si exemple pe Instagram sau Facebook). Incet-incet, acest Zero Waste subiect ma intereseaza tot mai mult. Stiu ca ambalajul vinde produsul, convinge cumparatorul, ofera informatii despre produs si il protejeaza; insa cred ca a venit vremea pentru alta atitudine de ambele parti: si a noastra a consumatorilor care scoatem banii din buzunar si folosim produsele, si a producatorilor care ne pun la indemana tot ce avem si nu avem nevoie. Va tin la curent cu pasii mei spre viata Zero Waste. Ar fi ceva extraordinar sa pun in practica asa ceva. Te intereseaza si pe tine subiectul? [Photo by Christian Wiediger on Unsplash]
Reciclarea face parte din viata mea. M-am obisnuit sa reciclez, inteleg bine de ce o fac, sper din toata inima sa fie cu folos. Reciclez numai eu: le strang si le car la tomberoanele de reciclat. Sotul zice ca el nu face asa ceva, sa stea sa adun
Sep
19
2018
Azi, dupa clasa de yoga, antrenoarea Andreea ne-a dat tema pentru acasa (pentru prima data): ne-a pus sa tragem dintr-un cosulet un biletel ce contine un cuvant pe care sa il punem in practica in fiecare zi timp de o saptamana. Biletelul ales de
Aug
23
2018
Reciclare in BucurestiReciclare in BucurestiReciclarea este un subiect sensibil pentru mine. Sunt foarte pornita in aceasta directie, am inteles de la inceput de ce e bine sa reciclez, cum sa o fac, ce anume sa reciclez. Si am facut-o timp de multi ani, strangand intr-un colt din bucatarie tot ce mergea la reciclat si carandu-le doar eu atunci cand era cazul. Indiferent de vremea de afara, duceam materialele la reciclat caci altfel ma copleseau in casa. Si asta a fost o lectie invatata rapid: mai multe materiale mergeau in punga pentru reciclat decat in cosul de gunoi. Apoi lectia s-a intrerupt pentru ca au disparut containerele de la locul lor. Nu stiu care a fost povestea lor insa, intr-o zi, m-am trezit cu pungina in mana si fara niciun loc unde sa le las. M-a deranjat foarte mult acest lucru. Nicio explicatie, nicio alternativa. De parca totul era spontan si anonim, fara nicio responsabilitate: nici a cetatenilor, nici a salubritatii (sau cine se ocupa de colectarea deseurilor reciclabile). Am suferit si m-am revoltat in sinea mea, caci toate eforturile mele de a recicla de pana atunci disparusera in eter. Colaborarea mea secreta si tacita s-a dizolvat, fara preaviz insa cu cateva consecinte din partea mea: ceea ce reciclam inainte mergea acum direct la gunoi (lucru deja observat de copilul meu care incepuse sa-mi puna tot felul de intrebari caci a invatat la scoala despre reciclare), duceam gunoiul mult mai des pentru ca se umplea cu tot felul de ambalaje care altfel ar fi mers la reciclat si, cel mai greu de suportat, a aparut mustrarea de constiinta care ma atentiona ca trebuie sa reciclez acele materiale insa nu o fac. Mi-a fost greu sa ma dezvat de un obicei care stiam ca e bun pentru mine si comunitate, insa nu il pot practica din motive care nu tineau de mine. Imi venea sa ma inscriu in Clubul Reciclatorilor Anonimi si sa-mi plang oful acolo (cuvantul "reciclator" nu exista in Dex, l-am inventat eu acum si aici). Insa miracolul s-a intamplat si Zeii Reciclarii au zambit si pe strada mea: intr-o buna zi vad ca au aparut, pe o strada cat de cat aproape de mine, pubele pentru reciclare selectiva. Dar nu orisicum, ci cu stapan, lacat si program. Cu alte cuvinte: - este o persoana angajata in permanenta acolo - programul este 8:00-18:00 de luni pana duminica, dupa care se incuie totul - locul este curat - totul este ingradit si cu portita de acces, in afara orelor mentionate nu pot lasa materialele reciclabile in tomberoane. Probabil este o masura de preventie a vandalismului. - persoana angajata acolo (odata am dat peste o doamna, ale ori peste un domn) m-a ajutat/ asistat sa pun fiecare obiect in tomberonul potrivit. Asadar, operatiunea Reciclam a inceput din nou. Ma bucur! Am pus-o pe Ruxi responsabila de reciclat; deocamdata doar o iau cu mine atunci cand le ducem la tomberon si ea le imparte. Cel mai tare ma deranjeaza lipsa de comunicare intre cele doua parti: cei care colecteaza materialele reciclabile si cei care le aduna de acasa si le cara pana acolo. Totul este la mila cerului, fara nicio structura concreta. Pe mine ma motiveaza propria constiinta si dorinta pentru un viitor mai bun pentru copiii mei; altfel, n-am auzit de nicio campanie, de nici un raport de rezultate, de niciun multumesc, de nicio consecinta a faptelor mele. Cu toate astea, reciclez incontinuare si ii invat si pe copiii mei sa o faca. Mi-ar placea totusi ca acest proces sa se desfasoare altfel. Sa fie ca o colaborare, sa simt ca fac parte dintr-o comunitate de oameni care recicleaza si care sunt preocupati de mediul in care traiesc. Asa cum cei care doneaza sange au parte de beneficii, asa si noi cei care reciclam am putea macar sa primim un multumesc si un raport care sa reflecte eforturile noastre. Nici macar nu stiu unde ajung si ce se intampla cu tot ce duc la tomberoanele de reciclat. Va las mai jos doua poze cu noua locatie pentru reciclare. Ma bucur ca exista si nu ma plang ca este prea departe sau ca are program fix. Punct de reciclare selectiva Unde reciclez in Bucuresti Tu cum stai cu reciclarea?
Reciclarea este un subiect sensibil pentru mine. Sunt foarte pornita in aceasta directie, am inteles de la inceput de ce e bine sa reciclez, cum sa o fac, ce anume sa reciclez. Si am facut-o timp de multi ani, strangand intr-un colt din bucatarie tot
Oct
20
2017
Campanie de donatii Baneasa Shopping City si SOS Satele CopiilorCampanie de donatii Baneasa Shopping City si SOS Satele CopiilorAm primit ieri pe e-mail un comunicat de presa care mi-a atras atentia. L-am citit si am decis sa particip si eu la initiativa propusa de Baneasa Shopping City. Haine de la Ruxandra am, curate si bune de purtat in continuare de altii copii carora le vin. Sa le vand pe net ... nu e stilul meu; mai bine le donez. Va redau mai jos comunicatul de presa asa cum l-am primit, contine toate detaliile de care aveti nevoie: ******** Băneasa Shopping City anunță lansarea noului proiect de responsabilitate socială It`s OK to help them dream, derulat cu scopul participării la eforturile de combatere a abandonului școlar și de susținere a accesului la educație în rândul copiilor proveniți din familii defavorizate. În perioada 18 octombrie - 26 noiembrie, la centrul de donații amplasat în parcarea exterioară Băneasa Shopping City, vor fi colectate articole de îmbrăcăminte și incălțăminte noi sau uzate, potrivite copiilor cu vârste cuprinse între 4 și 14 ani. Proiectul este realizat în parteneriat cu SOS Satele Copiilor România, iar la finalul lunii noiembrie, donațiile vor merge către cei 1000 de copii susținuți în prezent de organizația nonguvernamentală, atât către cei care provin din comunitățile defavorizate, cât și către cei îngrijiți direct de organizație și cresc în cele 3 sate SOS din București, Sibiu și Bacău. Campanie CSR Baneasa Shopping CityMulți dintre copiii fără posibilități renunță la școală sau merg sporadic pentru că nevoile materiale trec înaintea celor educaționale, pentru că rechizitele, cărțile, hainele și încălțămintea de care au nevoie reprezintă un lux. Fără acces la educație și provenind din familii fără resurse materiale, acești copii rămân în anonimat, cu vise și talente irosite, care altfel i-ar putea ajuta să reprezinte România la competiții internaționale, iar mai târziu, să devină lideri valoroși în cadrul societății. «De cele mai multe ori, copiii au nevoie de sprijinul adulților pentru a ajunge acolo unde își doresc, însă o parte dintre aceștia provin din familii atât de sărace, încât nu pot merge la școală pentru că le lipsesc până și hainele sau încălțămintea. Astfel, se perpetuează cercul vicios al sărăciei materiale care duce la sărăcia educațională. Prin lansarea acestei campanii, alături de cei care vor veni să doneze, ne dorim să influențăm în bine viitorul copiilor fără posibilități. În viitor vom lansa și alte campanii în zona educațională, astfel încât, în timp, să ajutăm cât mai mulți copii.», a declarat Alexandru Bogdan, Director de Marketing Băneasa Shopping City. «O bună parte a activității desfășurate de SOS Satele Copiilor este dedicată susţinerii familiilor vulnerabile, în vederea menținerii copiilor în școală, prin asigurarea de îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite școlare, alimente și consiliere. Astfel, 98% dintre copii provenind din comunitățile în care acționăm au putut merge în continuare la școală.», a adăugat Diana Podaru, Director General SOS Satele Copiilor România. Conform celui mai recent Monitor European al Educației și Formării (nov. 2016), în România rata de părăsire timpurie a școlii se situa în 2015 la 19,1%, în timp ce rata medie europeană este de 11%. Ratele de abandon școlar sunt semnificativ mai mari pentru copiii din mediul rural, de 27,8%, față de 19,3% în orașele și zonele suburbane și 5,9 % în orașe mari, iar unul dintre principalele motive ale acestei incidențe îl constituie sărăcia. Din totalul celor 4 milioane de copii români cu vârste cuprinse între 0-18 ani, 50% sunt expuși riscului de sărăcie și excluziune socială, după cum arată un raport Salvați Copiii realizat în 2016, iar 300.000 se află în afara sistemului de educație, conform unui studiu Unicef publicat anul acesta. Acțiunile de CSR ale Băneasa Shopping City stau sub mesajul Together for Tomorrow. All in the name of education și sub viziunea că succesul oricărei inițiative îndreptate spre beneficiul comunităților este reprezentat de munca în echipă, de sentimentul de solidaritate creat și o cât mai largă participare, atât a oamenilor, cât și a brandurilor. Prin campaniile de responsabilitate socială desfășurate, Băneasa Shopping City își dorește să contribuie la construirea unui viitor sustenabil prin susținerea celui mai important factor, cel al educației. Pentru mai multe detalii referitoare la campanie, puteți accesa pagina https://www.baneasa.ro/doneaza. Centrul de donatii in parcarea Baneasa Shopping CityDespre Băneasa Shopping City Centrul comercial Băneasa Shopping City este lider pe piaţa românească de fashion şi entertainment, oferind clienților săi un mix unic de branduri, care poate satisface şi cele mai exigente dorinţe în materie de shopping, de la cele de renume internaţional, la magazine ale designerilor români, precum și o varietate de restaurante rafinate și cafenele. Centrul comercial include și o zonă impresionantă de divertisment, Grand Entertainment, ce cuprinde: Grand Cinema & More, singurul cinematograf din România echipat cu tehnologia revoluţionară Dolby Atmos în sala Grand Ultra, care oferă cinefililor săi cele mai înalte standarde video şi audio, servicii de gaming și entertainment, activități și evenimente dedicate copiilor, la care se adaugă o categorie specială de evenimente culturale (producţii proprii de teatru sau transmisiuni live de pe marile scene ale lumii). Toate aceste caracteristici sunt menite să asigure confortul clienților şi transformă Băneasa Shopping City în destinația exclusivistă de shopping, relaxare și entertainment a României. Despre SOS Satele Copiilor România SOS Satele Copiilor România este o organizaţie neguvernamentală, membră a Federaţiei SOS Children’s Villages International, organism care derulează programe în 134 de ţări ale lumii. Asociaţia SOS Satele Copiilor România este prezentă în România de 27 de ani şi îşi desfăşoară activitatea prin 3 programe la nivel naţional: în Bucureşti, Cisnădie – Sibiu şi Hemeiuş – Bacău. Activitatea organizaţiei este centrată pe asistarea şi sprijinul acordat copiilor care au pierdut sau riscă să piardă îngrijirea familiei biologice. În prezent, 1000 de copii și tineri sunt sprijiniți direct de organizație, dintre care aproape 200 cresc în familia SOS România. SOS Satele Copiilor România derulează, în paralel, servicii de prevenţie a abandonului, prin Centrele de Consiliere şi Sprijin pentru Copii şi Părinţi. ******** Campania se desfasoara pana pe 26 noiembrie, centrul de donatii fiind deschis de luni pana vineri intre orele 12:00-20:00 si de sambata pana duminica intre orele 08:00-20:00.
Am primit ieri pe e-mail un comunicat de presa care mi-a atras atentia. L-am citit si am decis sa particip si eu la initiativa propusa de Baneasa Shopping City. Haine de la Ruxandra am, curate si bune de purtat in continuare de altii copii carora le
Apr
11
2017
Imi place sa scriu pe blogImi place sa scriu pe blogAdor faptul ca am un blog. Imi place mult sa scriu articole pe blog, sa caut poze pentru ele si sa imi structurez gandurile astfel incat sa ma fac cat mai bine inteleasa. Ador faptul ca cititoarele mele se duc la chioscul de presa si isi aleg revistele pe baza informatiilor de pe blog. Imi place ca tin cont de recomandarile mele dar si de parerile altor iubitoare de reviste glossy care comenteaza. Iubesc opiniile lor si abia astept sa le citesc si sa le raspund. Imi place mult cand cititorii blogului voteaza poll-urile si isi exprima liber parerea, chiar daca nu este in acord cu a mea. Imi place cand cititorii scriu idei care influenteaza pozitiv viata altora care ajung aici pe blog. Imi place ca cititorii mei nu se mai cearta asa cum o faceau cu mult timp in urma. ;) Ador sa scriu "advertoriale" (de fapt nu laud pe nimeni si nu vand nimic), pentru ca exprima parerea mea reala despre subiectul respectiv si castig si ceva banuti pe langa asta. Imi place sa prezint oportunitati de cumparaturi online care aduc bucurie cititorilor: transport gratuit, promotii, reduceri etc. Imi place sa scriu pe subiecte care ma intereseaza si sa dezvolt ideile impingandu-le putin mai departe de zona de confort. Imi place sa fac cercetare online pe anumite teme si sa caut poze care sa se potriveasca si sa incante cititorul. Imi place sa imi gestionez singura timpul, programul si evolutia zilelor. Fiecare zi este mai interesanta decat cealalta, cu exceptia zilelor in care ceva nu este cum trebuie si atunci o las doar sa treaca de la sine, nu ma agit prea mult. Uneori ma mai pierd in sirul cumparaturilor online, fictive sau reale, care imi usureaza mult viata. N-as fi crezut, cu cativa ani in urma, ca pot sa fac aproape totul de pe laptop, chiar si sa comand de la o farmacie online. Este atat de simplu incat ar trebui sa o invat si pe mama sa o faca. Acum ma plimb prin magazine doar cand trebuie sa iau cadouri. De cand am blogul, curierul vine mai des la mine ... :) Imi place ca am timp sa scriu pe blog. Ideile imi vin continuu, si le notez pe toate, oricat de simple sau interesante mi-ar parea la inceput. Imi place sa caut sau sa fac poze pentru articole si sa aranjez totul atat de bine incat sa fie usor de gasit de catre cei ce-l folosesc pe Tata Google. Ma bucura mult cand vad ca articolele mele sunt share-uite pe Facebook si comentate acolo. Scriu din placerea de a ma exprima si de a explora anumite subiecte si nu pentru a atrage atentia sau a primi cadouri. Viata mea s-a schimbat in bine decat am blogul. Ceea ce recomand oricui vrea sa se apuce de a scrie pe blog. Farmacie Online romaneascaAdor biroul de la care scriu si laptopul meu minunat. Uneori am flori pe birou, alteori am o lumanare parfumata care lumineaza cald. Imi place mult ceaiul fierbinte si aromat pe care il sorb cand scriu. Imi place cum inspiratia da navala peste mine si ma straduiesc sa pun ideile intr-o ordine cat mai coerenta. Ador soarele care imi lumineaza biroul din partea stanga si zgomotul strazii care uneori imi distrage atentia. Uneori ciugulesc fulgi de porumb sau alune ori merisoare sau un fruct proaspat. Dar intotdeauna am o crema de maini comandata online de la farmacie langa laptop; imi place sa imi simt mainile hidratate si parfumate cand tastez. Ador sentimentul pe care il am cand apas butonul de Publish. Stiu ca gandurile si ideile mele au plecat spre cel/cea care este pregatit(a) sa le primeasca. Stiu ca fiecare articol este scris cu mult drag si consideratie pentru cititor iar informatiile sunt adunate cu atentie. Cand citesc alte bloguri, ma bucur sa dau peste oameni inteligenti si frumosi ce vor sa imparta din binele si frumosul din viata lor. Cu singuranta intreaga lume s-a schimbat de cand au aparut blogurile. Eu ma simt onorata cand vad ca am cititori din intreaga lume, de pe unde s-au dus romanii cu diverse scopuri. Scriu numai in limba romana si articolele mele sunt citite de romani aflati in vacanta, la studii ori la munca in diverse colturi ale lumii. Asta sunt eu si blogul meu.
Ador faptul ca am un blog. Imi place mult sa scriu articole pe blog, sa caut poze pentru ele si sa imi structurez gandurile astfel incat sa ma fac cat mai bine inteleasa. Ador faptul ca cititoarele mele se duc la chioscul de presa si isi aleg revi
Aug
4
2016
Vara la oras - BucurestiVara la oras - BucurestiSau cum sa te trezesti de dimineata obligat-fortat pentru ca e vara si lumea e foarte ocupata si activa pe strazile Bucurestiului. Nu stiu cum e la voi in alte orase, insa aici e ... multa galagie. I-as spune poluare fonica (asa am invatat la ora de geografie), insa ma abtin. Poate vara unii vor sa doarma putin mai mult dimineata, in primul rand datorita programului mai lejer si a noptilor pline de zapuseala care chiar nu te lasa sa ai un somn odihnitor. In calitate de mama, am exersat indelung arta de a ma trezi la (aproape) orice sunet pe care-l aud, chiar daca-l face copilul sau nu. Decat sa tin pentru mine, mai bine va povestesc si voua despre ce-mi ajunge la urechi intr-o dimineata normala de vara, cand visez sa pot dormi si eu mai mult, sau sa ma bucur de liniste in timp ce scriu pe laptop. Ori pur si simplu sa sper ca Ruxandra doarme si ea mai mult, fiind in vacanta si fara un anume program. Iata insemnarile:
  • Inainte de 7, cam cu maxim jumatate de ora inainte, pe racoare, vine un domn dintre aceia cu sacul plin cu sticle de plastic si incepe sa caute prin tomberoanele scoase in fata blocului pentru masina de ridicat gunoiul. Face treaba asta de mult timp, insa mai nou a inceput sa striveasca recipientele de platic si cutiile de bere. Una cate una! Incet si pe indelete (oare obtine forma perfecta de PET strivit pana nu mai are niciun strop de aer in el?), sau cel putin asa mi se pare mie care dorm cu geamurile deschise sa nu ma sufoc de caldura. N-am nimic cu bietul om, bine ca nu fura sau dau in cap altora pentru bani, ci chiar face ceva notabil - recicleaza pentru bani - insa ... ce s-o mai lungesc ... ala e momentul meu de trezire. Il astept sa-si termine cotrobairea & strivirea si apoi ma dau jos din pat.
  • Dupa ce se lasa o liniste derutanta, vine masina de luat gunoiul. Partea buna e ca sunt de golit doar 5 tomberoane. Partea proasta este ca nu e asa usor sa bagi ditamai masina de luat gunoiul printre stradutele strajuite de masini parcate aiurea. Iar domnii de pe masina de luat gunoiul sunt niste finuti, nu vor sa striveasca masina nimanui. Si atunci incepe circul: se aduna mosii de pe strada, caci oricum sunt treji si activi pe racoare, alaturi de un tip de pe masina (care, probabil, isi asuma responsabilitatea pentru intreaga operatiune) si incepe dirijarea. Mai la stanga, mai la drapta, "Ba! A cui masina asta?" ... cred ca le-am auzit pe toate. La asta se adauga si scuturatul tomberoanelor. Daca nici asta nu-i trezeste pe restul vecinilor, nu stiu ce va reusi.
  • O vecina isi striga pisicile sa le dea de mancare la micul dejun. Are vreo 3-4 cred, dupa diversitatea numelor. Sunt pisici incapatanate, nu vin din prima. Le cam place sa se lase asteptate. Cred ca or fi motani! :)
  • Rromii din zona striga in gura mare "Fiare cumparam!" sau "Avem pepeni!". Rasuna strada de urletul lor si nu-i opreste nimeni, niciodata. Noroc ca se misca repede, pare-se ca au agenda destul de incarcata.
  • Vacanta mare la orasUnii vecini comunica prin strigaturi unii cu altii. De la distanta. Chiar si cateva minute bune. Ca doar is pe fuga si nu au timp sa stea la taclale pe indelete, fata in fata. Si uite asa afla toata strada de problemele lor, de ce mai face unul sau altul, cand pleaca in concediu, cand se duc la strand ... Mare bucurie pe capul meu!
  • Vine o masina speciala sa desfunde un canal. Huruie ca toate alea, ca sa nu mai zic ca numai motorul se aude din celalalt capat al strazii. Sau poate mi se pare doar mie, caci s-a oprit la capatul meu de bloc.
  • Mirosul de mancare. Pentru ca, nu-i asa, gospodinele gatesc dis-de-dimineata, pe racoare, ca sa nu moara de caldura in fata aragazului si a cuptorului incins. Ce-i mai bun pe timp de vara decat o placinta si o friptura, coapte in acelasi timp, alaturi de o oala cu ciorba clocotita?
  • Alarma ambulantelor care este o constanta la orice ora din zi sau din noapte. Nu stau la bulevard, nici vreo strada principala, insa tot le aud. Am constatat ca nu poti vorbi la telefon pe strada in Bucuresti caci este foarte mare galagie. Masini, oameni, sirene, copii, claxoane, caini ... toate iti ajung la urechi si nu mai esti atent(a) sau nu mai auzi ce spune celalalt la telefon.
Ar mai fi cateva dar astept sfarsitul vacantei ca sa le adun. Pe tine ce zgomote ale strazii sau blocului te trezesc (a.k.a. deranjeaza) dis-de-dimineata?
Sau cum sa te trezesti de dimineata obligat-fortat pentru ca e vara si lumea e foarte ocupata si activa pe strazile Bucurestiului. Nu stiu cum e la voi in alte orase, insa aici e ... multa galagie. I-as spune poluare fonica (asa am invatat la ora de
Jan
28
2016
Cadouri corporate de la PromotionCadouri corporate de la PromotionFara sa vreau, am dat pe net peste un articol care vorbea despre darurile primite la nastere, cate unul pentru fiecare zi a saptamanii. N-am rezistat tentatiei si l-am citit, cu o spranceana ridicata. Sunt nascuta intr-o zi de Miercuri, deci am Darul Iertatii. Suna foarte bine, caci eu sunt (prea) toleranta de felul meu, chiar impotriva propriilor interese. Miecuri este o zi a continuitatii, a mobilitatii, a exprimarii, a informatiei, a cumpatarii, a puterii de a te adapta la zilele care vor urma. Miercuri mai este insa si o zi a iertarii, o zi a acceptarii si a impacarii. Este o zi in care ajungi la pace cu trecutul, pentru a face pace cu viitorul si a te integra la maximum in prezent. Este o zi benefica relatiilor cu ceilalti pentru ca, in aceasta zi, conexiunile cu cei din jur se realizeaza pasnic, armonios si in ton cu vibratia universala. Daca te-ai angajat in conflicte in celelalte zile ale saptamanii, Miercuri este ziua ideala pentru a le dizolva (cei de la Promotion au cadouri personalizate care pot facilita acest proces). Cei nascuti Miercuri sunt inzestrati cu un dar care nu le este accesibil tuturor: Darul Iertarii. Chiar daca au exprerimentat momente si sentimente negative, au reusit sa treaca peste ele intelegand ca iertarea interioara este cheia catre pace si armonie. Ma simt binecuvantata ca am acest dar (daca il am cu adevarat, mai mult decat altii). Nu sunt o sfanta, chiar departe de asa ceva. Insa daca acesta este darul meu cu adevarat, atunci vreau sa ma inalt la asteptarile pe care Universul le are de la mine. Daca te simti cu musca pe caciula, iti reamintesc ca Miercuri este o zi buna in care sa ne aratam iertarea catre cei care ne-au gresit, in viata privata sau la birou, oferindu-le un dar care sa marcheze momentul (vezi aici toata oferta de cadouri personalizate). Odata pe saptamana putem face efortul sa ne gandim la cei care ne-au gresit si sa-i iertam. Sau poate am gresit noi fata de ei si trebuie sa ne cerem iertare. E greu si sa ierti si sa ceri iertare. Stii cui ai vrea sa oferi un cadou in semn de iertate?
Fara sa vreau, am dat pe net peste un articol care vorbea despre darurile primite la nastere, cate unul pentru fiecare zi a saptamanii. N-am rezistat tentatiei si l-am citit, cu o spranceana ridicata. Sunt nascuta intr-o zi de Miercuri, deci am Darul
Apr
23
2015
Imprumutul pentru reusitele taleImprumutul pentru reusitele taleNu mi-a spus nimeni niciodata: "Fa-ti timp si descopera ceea ce iti place cu adevarat." Daca ar fi sa ma iau dupa filmele de la TV - din pacate Disney ruleaza la greu in ultimii ani, la fel si Nickelodeon - as spune ca toata lumea adora sa cante, sa danseze si sa calatoreasca. Eventual si sa dea sfaturi sau sa faca cumparaturi pentru altii. Ce-mi place sa fac ... sunt lucrurile la care ma pricep. Imi place sa fac ordine pentru ca ma pricep sa fac ordine. Imi place sa gatesc pentru ca stiu sa gatesc (ma rog, dupa retete, ideile care-mi vin ad hoc nu sunt mereu reusite). Bineinteles, imi place si sa invat lucruri noi, desi am ritualul meu de incepator - mi-e teama, trag de timp, gasesc motive sa fac intai rutina si apoi noutatea. Pana la urma, musc glontele si fac ce am de facut. De ceva vreme insa ma bantuie o idee - cum ar fi daca fiecare dintre noi ar avea o Super Putere? Doar tot timpul citesc mesaje care spun cat de unic este fiecare dintre noi, cat de important este rolul nostru pe Pamant si cat de iubiti suntem de catre Creatorul nostru. Ce-ar fi daca ceea ce ne face unici - o combinatie de calitati si defecte totodata, ca un mix de condimente perfect echilibrat pentru rolul nostru - sa fie de fapt Super Puterea noastra? Investeste timp si bani si afla care este Super Puterea ta. Daca deja stii care e, te rog sa-mi vorbesti despre ea. Iar daca esti 100% convins(a) ca ai putea ajuta altii folosindu-te de ea, nu ezita sa o activezi cat mai curand. Stiu ca mereu te lovesti de zidul numit "Nu am bani", dar si aici exista solutii. Faci economii taind de pe unde se poate, fara niciun regret. Sau recurgi la imprumuturi care sa nu te impovareze prea mult. Cum suna "rata fixa de la 17 lei pe saptamana?" Dar "poti imprumuta cu doar 2 acte, o suma de pana la 5.000 lei?" Eu cred ca solutii sunt, fara sa trebuiasca sa ne vindem viitorul si sa regretam deciziile luate. Asadar, care este Super Puterea ta?
Nu mi-a spus nimeni niciodata: "Fa-ti timp si descopera ceea ce iti place cu adevarat." Daca ar fi sa ma iau dupa filmele de la TV - din pacate Disney ruleaza la greu in ultimii ani, la fel si Nickelodeon - as spune ca toata lumea adora sa cante, sa
Sep
22
2014
Solutii pentru internet de la UPC BusinessSolutii pentru internet de la UPC BusinessIn weekend am avut "placerea" sa fac curatenie pe balcon. Am luat fiecare centimetru la ordonat & curatat & igienizat si, desi sunt mandra de rezultatul muncii mele, am ramas cu un gust amar: vecinii mei sunt in stare sa arunce ORICE pe geamul apartamentului lor. Stau intr-o zona cu blocuri inainte cu multe scari si la distanta mica unele de altele si pot sa va spun ca mizeria si nesimtirea sunt la ele acasa aici. N-as fi crezut ca oamenii sunt in stare sa-si creeze singuri conditii proaste de trai. Inteleg ca apartamentele sunt mici, spatiul verde este si el restrans iar locurile de parcare sunt foarte putine insa sa faci mizerie in spatiul de locuit cu buna stiinta este cu totul altceva (de la presul din fata usii la spatiul verde si mica alee ce duce spre usa de acces in bloc). Cred ca sunt mai multi factori care au dus la aceasta nepasare a vecinilor mei, insa mai sper intr-un miracol. Sa nu uitam ca traim vremuri bune, in care foarte multa lume are acces la informatie. Si asta nu ca si cum ai sta in varf de deal asteptand sa ti se descarce mail-ul - un simplu test de viteza iti spune daca esti conectat la internet de mare viteza (desi nu toate orasele din Romania beneficiaza de acceasi viteza la internet, se fac eforturi continue pentru imbunatatirea calitatii acestuia). Deci internet bun avem, tablete si smartphone-uri sunt pentru toata lumea - acestea sunt premisele educatiei la romani. Imi doresc sa petreaca cat mai mult timp pe net (de acasa, de la serviciu, din metrou) si sa vada cum se traieste in alte tari, nu prea indepartate de a noastra. Imediat ne vine in minte sa dam vina pe conducatori, insa mai bine ne confruntam cu proprii demoni si-i lasam pe altii in pace. Viteza in internet conteaza foarte mult, dar si viteza de reactie si punere in practica a informatiilor obtinute. Degeaba discuta vecinii intre ei si trag concluzii daca in viata reala nu se intampla nimic. Desi internetul e plin de pareri si idei, pana la urma tot faptele conteaza. Si s-a dovedit ca ideile puse in practica cu ajutorul comunicarii prin internet au prins aripi mai ceva ca dupa cateva guri de licoare magica. Ideea e ca mi-ar placea ca micul meu cartier sa aiba o pagina de Facebook (de exemplu) in care oamenii sa-si spuna oful, sa afle noutati, remindere ca trebuie depuse hartiile cu cifrele de la apometre - cate si mai cate ar fi de discutat. Ma bate pe mine sa fac o astfel de pagina insa simt ca mi-as complica viata degeaba, ar trebui sa o fac cunoscuta in toate colturile cartierului si sa indemn la implicare sociala - cred ca as parea cel putin caraghioasa si doar o mana de oameni m-ar lua in serios (prea putini pentru a lua atitudine si a schimba ceva). Ati observat si voi ca cei care se implica intr-o problema nu sunt niciodata cei care au cauzat problema? In cartierul meu sunt foarte multe sedii de firme si facilitati pentru acestea. Treaba merge si zona se schimba aproape fara sa-ti dai seama, cu salturi spectaculoase in anii in care sunt alegeri prezidentiale. Precum pachetul Microsoft Office 365 pentru afaceri, oamenii dintr-o comunitate (cu cat mai mica cu atat mai bine) trebuie sa poata accesa pagina dedicata de oriunde, sa poata colabora pe diverse mini-proiecte in timp real si sa aiba acces usor la discutiile din web. Asta inseamna comunicare reala si nu poate aduce decat beneficii in viata noastra de zi cu zi, desi cu siguranta ar deranja pe unii care pierd astfel controlul asupra barfelor din fata blocului. Tu esti multumit(a) de cum decurg lucrurile in cartierul tau?
In weekend am avut "placerea" sa fac curatenie pe balcon. Am luat fiecare centimetru la ordonat & curatat & igienizat si, desi sunt mandra de rezultatul muncii mele, am ramas cu un gust amar: vecinii mei sunt in stare sa arunce ORICE pe geamul aparta