Arhiva Categoriei: Parerea mea

Oct
6
2016
Cu prietenii in excursie la munteCu prietenii in excursie la munteAm avut recent o experienta la care nu ma asteptam. Stand de vorba cu o prietena despre starea mea de graviditate si ce s-a mai intamplat in vietile noastre in ultimele saptamani, m-am trezit ca ma plang de una-alta. Nu-mi sta in fire sa ma plang, insa din cand in cand e bine sa te deschizi si sa spui ce ai pe suflet. Cand le verbalizezi, lucrurile se aseaza altfel in minte. Parca se structureaza mai bine, si iti dai seama daca unele nu sunt atat de grave pe cat par sau doar suna diferit in capul tau. Cred ca cu totii am trecut prin astfel de momente. Apoi am aflat ca grupul nostru de amici cu care mai facem iesiri la munte (din care face parte si prietena amintita) s-a mobilizat si au fost 2 zile la munte. Pe mine/noi nici nu ne-au intrebat daca vrem / putem sa mergem. Poate eu nu as fi putut/vrut sa merg fiind deja in luna a 8-a si prinsa printre multe detalii pe care trebuie sa le pun la punct, insa sotul si fetita sigur puteau & doreau sa mearga. Ei au ramas dezamagiti iar eu cu un gust amar. Scuzele si motivele nu ma mai intereseaza deloc, desi le cam banuiesc. Deja sentimentul de abandon si "asa va vedem noi pe voi" s-a instalat deja. Da, mi-ar fi placut sa merg la munte, chiar daca sunt insarcinata in luna a 8-a. Cine ma cunoaste si ma stie, a observat ca in aceasta sarcina am fost activa. Inca mai merg la sala, cam de 2 ori pe saptamana, unde fac exercitii usoare sub supravegherea antrenoarei. Daca pot sa fac exercitiile de la sala si treaba prin casa, sigur pot sa fac si o plimbare prin padure sau sa ma bucur in tihna de frumusetea muntelui si a naturii. Da, imi place sa fiu invitata la evenimente, chiar daca uneori exista probabilitatea mare sa refuz invitatia. E dreptul meu de a da un raspuns, de a evalua situatia. Nu stiu daca are legatura cu bagatul in seama, insa cu siguranta are legatura cu sentimentul de a face parte dintr-un grup pentru ca apoi sa-ti dai seama ca nu e chiar asa. Da, sunt insarcinata si am unele optiuni limitate, insa sotul si fata nu trebuie musai sa sufere din aceasta cauza. Ii incurajez sa isi vada de ale lor, sa fie activi dar si sa se pregateasca pentru marea schimbare care se va intampla in vietile noastre. Si sunt convinsa ca Ruxandrei i-ar fi placut sa cunoasca alti copii si sa lege prietenii noi (pe toti copiii cu care se intelege bine ii considera prieteni, chiar daca ii intalneste o singura data in viata). Concluzii sub forma de sfaturi: 1. Nu lua niciodata decizii in numele altora. Chiar daca tie ti se par evidente si te consideri bine intentionat(a). 2. Nu fa presupuneri despre viata altora. Nu cunosti toata povestea, nu stii ce-si doresc pe moment oamenii si nici ce eforturi sunt dispusi sa faca sau sa nu faca. 3. Mai bine intrebi si primesti un refuz, decat sa excluzi din start o posibilitate. Am invatat pe propria piele ca nu e bine sa le spui oamenilor prea multe despre viata ta, mai ales despre ceea ce nu merge ca pe roate. Caci vor trage singuri concluziile care le convin si chiar te vor exclude selectiv din viata lor. Abia acum ii inteleg pe cei sunt discreti cu anumite subiecte. Ti s-a intamplat si tie sa fii exclus(a) din grupul tau de prieteni doar pentru ca ei credeau ca tu nu poti face un anumit lucru?
Am avut recent o experienta la care nu ma asteptam. Stand de vorba cu o prietena despre starea mea de graviditate si ce s-a mai intamplat in vietile noastre in ultimele saptamani, m-am trezit ca ma plang de una-alta. Nu-mi sta in fire sa ma plang, in
Aug
4
2016
Vara la oras - BucurestiVara la oras - BucurestiSau cum sa te trezesti de dimineata obligat-fortat pentru ca e vara si lumea e foarte ocupata si activa pe strazile Bucurestiului. Nu stiu cum e la voi in alte orase, insa aici e ... multa galagie. I-as spune poluare fonica (asa am invatat la ora de geografie), insa ma abtin. Poate vara unii vor sa doarma putin mai mult dimineata, in primul rand datorita programului mai lejer si a noptilor pline de zapuseala care chiar nu te lasa sa ai un somn odihnitor. In calitate de mama, am exersat indelung arta de a ma trezi la (aproape) orice sunet pe care-l aud, chiar daca-l face copilul sau nu. Decat sa tin pentru mine, mai bine va povestesc si voua despre ce-mi ajunge la urechi intr-o dimineata normala de vara, cand visez sa pot dormi si eu mai mult, sau sa ma bucur de liniste in timp ce scriu pe laptop. Ori pur si simplu sa sper ca Ruxandra doarme si ea mai mult, fiind in vacanta si fara un anume program. Iata insemnarile:
  • Inainte de 7, cam cu maxim jumatate de ora inainte, pe racoare, vine un domn dintre aceia cu sacul plin cu sticle de plastic si incepe sa caute prin tomberoanele scoase in fata blocului pentru masina de ridicat gunoiul. Face treaba asta de mult timp, insa mai nou a inceput sa striveasca recipientele de platic si cutiile de bere. Una cate una! Incet si pe indelete (oare obtine forma perfecta de PET strivit pana nu mai are niciun strop de aer in el?), sau cel putin asa mi se pare mie care dorm cu geamurile deschise sa nu ma sufoc de caldura. N-am nimic cu bietul om, bine ca nu fura sau dau in cap altora pentru bani, ci chiar face ceva notabil - recicleaza pentru bani - insa ... ce s-o mai lungesc ... ala e momentul meu de trezire. Il astept sa-si termine cotrobairea & strivirea si apoi ma dau jos din pat.
  • Dupa ce se lasa o liniste derutanta, vine masina de luat gunoiul. Partea buna e ca sunt de golit doar 5 tomberoane. Partea proasta este ca nu e asa usor sa bagi ditamai masina de luat gunoiul printre stradutele strajuite de masini parcate aiurea. Iar domnii de pe masina de luat gunoiul sunt niste finuti, nu vor sa striveasca masina nimanui. Si atunci incepe circul: se aduna mosii de pe strada, caci oricum sunt treji si activi pe racoare, alaturi de un tip de pe masina (care, probabil, isi asuma responsabilitatea pentru intreaga operatiune) si incepe dirijarea. Mai la stanga, mai la drapta, "Ba! A cui masina asta?" ... cred ca le-am auzit pe toate. La asta se adauga si scuturatul tomberoanelor. Daca nici asta nu-i trezeste pe restul vecinilor, nu stiu ce va reusi.
  • O vecina isi striga pisicile sa le dea de mancare la micul dejun. Are vreo 3-4 cred, dupa diversitatea numelor. Sunt pisici incapatanate, nu vin din prima. Le cam place sa se lase asteptate. Cred ca or fi motani! :)
  • Rromii din zona striga in gura mare "Fiare cumparam!" sau "Avem pepeni!". Rasuna strada de urletul lor si nu-i opreste nimeni, niciodata. Noroc ca se misca repede, pare-se ca au agenda destul de incarcata.
  • Vacanta mare la orasUnii vecini comunica prin strigaturi unii cu altii. De la distanta. Chiar si cateva minute bune. Ca doar is pe fuga si nu au timp sa stea la taclale pe indelete, fata in fata. Si uite asa afla toata strada de problemele lor, de ce mai face unul sau altul, cand pleaca in concediu, cand se duc la strand ... Mare bucurie pe capul meu!
  • Vine o masina speciala sa desfunde un canal. Huruie ca toate alea, ca sa nu mai zic ca numai motorul se aude din celalalt capat al strazii. Sau poate mi se pare doar mie, caci s-a oprit la capatul meu de bloc.
  • Mirosul de mancare. Pentru ca, nu-i asa, gospodinele gatesc dis-de-dimineata, pe racoare, ca sa nu moara de caldura in fata aragazului si a cuptorului incins. Ce-i mai bun pe timp de vara decat o placinta si o friptura, coapte in acelasi timp, alaturi de o oala cu ciorba clocotita?
  • Alarma ambulantelor care este o constanta la orice ora din zi sau din noapte. Nu stau la bulevard, nici vreo strada principala, insa tot le aud. Am constatat ca nu poti vorbi la telefon pe strada in Bucuresti caci este foarte mare galagie. Masini, oameni, sirene, copii, claxoane, caini ... toate iti ajung la urechi si nu mai esti atent(a) sau nu mai auzi ce spune celalalt la telefon.
Ar mai fi cateva dar astept sfarsitul vacantei ca sa le adun. Pe tine ce zgomote ale strazii sau blocului te trezesc (a.k.a. deranjeaza) dis-de-dimineata?
Sau cum sa te trezesti de dimineata obligat-fortat pentru ca e vara si lumea e foarte ocupata si activa pe strazile Bucurestiului. Nu stiu cum e la voi in alte orase, insa aici e ... multa galagie. I-as spune poluare fonica (asa am invatat la ora de
Apr
19
2016
Ponturi pentru zilele in care stai acasa cu copilul bolnavPonturi pentru zilele in care stai acasa cu copilul bolnavUna dintre "bucuriile" de a fi mamica de copil mic este ca, exact cand ti-e lumea mai draga - a se citi ca ai mult de munca pentru job, plus curatenie in casa pentru Sarbatorile Pascale care se apropie - se lasa cu febra si stat acasa. Mi s-a intamplat destul de recent un astfel de episod si nu vreau sa-l tin numai pentru mine. Sa presupunem ca trebuie sa stai acasa cu copilul ce are si febra si muci si tuse - tot tacamul. Cunosc sentimentul de dezamagire si mila, insa trebuie sa trecem peste ele si sa ne asiguram ca zilele de stat acasa (2-3-5) nu devin generatoare de frustrari si suparari. Din propria experienta, am intocmit cateva sfaturi de supravietuire unei astfel de perioade destul de grele:
  1. Discuta cu copilul de la inceput ce veti face, care va fi programul in linii mare, ca sa stie la ce sa se astepte.
  2. Nu iti fa sperante ca vei putea face prea multa treaba prin casa sau ca vei avea o zi productiva pe laptop. Incearca sa gasesti un echilibru intre activitati pentru tine si activitati impreuna.
  3. Somnul de pranz este mereu o idee buna (sunt o mare fana!). Mai ales ca se lasa cu nopti intrerupte si somn pe apucate.
  4. Renunta la cafea ta obisnuita, chiar daca simti ca e musai sa incepi dimineata ca de obicei. Alinta-te cu o cana de ceai aromat, ia uita-te cate optiuni ai aici! Eu as alege ceva cu ghimbir sau cu iasomie.
  5. Respectati ritualul de dimineata ca si cum ar fi o zi obisnuita.
  6. Nu iti propune sa stai in pat, ci strange-l si aranjeaza-l. Daca vrei sa stai pe pat, ia o patura cu care sa te acoperi. Personal, urasc sentimentul de pat de spital.
  7. Obisnuieste-te ca cel mic sa te intrerupa cam din orice vrei sa faci, inclusiv ceva munca pe laptop.
  8. Va profita la maxim ca sta acasa cu tine si va dori cat mai multa atentie din partea ta. Ceea ce este si normal, nu?
  9. Nu uita ca imbratisarile si alinturile vindeca, uneori mai mult decat un siropel.
  10. Daca tot iti faci timp sa savurezi un ceai fierbine si aromat, alege si o carte buna, una pentru tine si un pentru copil (am gasit aici carti care m-au captivat de la prima pagina). Hrana pentru suflet este si ea necesara in astfel de momente.
Tu ce ponturi ai pentru zilele in care trebuie sa stai acasa cu copilasul bolnavior?
Una dintre "bucuriile" de a fi mamica de copil mic este ca, exact cand ti-e lumea mai draga - a se citi ca ai mult de munca pentru job, plus curatenie in casa pentru Sarbatorile Pascale care se apropie - se lasa cu febra si stat acasa. Mi s-a intampl
Apr
10
2016
Scoala Flanco: Fotografie peste asteptariScoala Flanco: Fotografie peste asteptariFotograful Presedintelui. Cu el am petrecut 4 ore vineri seara. Eu si inca 39 de invatacei la Scoala Flanco, interesati de fotografie. Unii erau incepatori, altii amatori antrenati. M-am inscris din dorinta de a invata mai multe despre fotografie si pot spune ca exact asta am facut: nu credeam ca este atat de interesant sa ne exprimam prin fotografii. Si nu ma refer neaparat la instantanee, la pozele pe care le facem atunci cand vedem ceva dragut / interesant in drumul nostru. Ma refer la pozele pe care le facem atunci cand vrem sa exprimam ceva, fara cuvinte, fara a cumpara sau oferi ceva. O poza poate exprima o mie de cuvinte, insa putini sunt dispusi sa faca efortul asta. Sotul meu este pasionat de fotografie, ceea ce mie pana acum mi s-a parut o pierdere de timp. Tot invata chestii, studiaza, urmareste tutoriale, testeaza setari peste setari. Are mii si mii de poze facute, dintre care putine vad lumina din ochii altor privitori. Cele care ajung sa fie printate, sunt apreciate. La fel si cele share-uite pe conturile de socializare. Am inteles ca pentru a face poze reusite trebuie sa nu stai in casa mai deloc. E necesar sa investesti mult timp, resurse de tot felul, inclusiv imaginatie. Vreau sa va vorbesc despre un exercitiu facut in timpul cursului. Am facut echipe de cate 9 oameni si a trebuit sa facem cam o duzina de fotografii pe o tema data. Unii au avut ca tema liniile, altii mascota sau surpriza, noi am avut oamenii. Adica sa ne folosim de ceea ce gasim in magazinul Flanco din Baneasa pentru a face poze cu tema oamenii. Am crezut ca e simplu, dar m-am inselat. Oamenii sunt peste tot, facand tot felul de lucruri. Unii sunt de acord sa fie pozati, altii nu. Unora le place, altora nu. Cum trebuia sa procedam: sa gasim o subtema, sa ne gandim la cateva ipostaze pe care sa le fotografiem si sa creem povestea, apoi sa facem pozele. Gandind acum in urma, mi-a venit o idee de fotoreportaj: o serie de poze care sa surprinda efortul unui fotograf de a face poze. Puteam pune pe fiecare din grup sa joace rolul de fotograf care se chinuie in tot felul de ipostaze: cu lupa pozand un produs foarte mic, incercand sa care un produs prea mare, bagand niste flori in congelator, scos de guler de paznicul magazinului, in tot felul de pozitii acrobatice etc. Sunt sigura ca la fata locului ne-ar fi venit mult mai multe idei, doar unde-s multi puterea creativa creste, nu? Ce-am facut noi: ne-am imprastiat prin magazin, caci am avut mai multe camere foto, plus telefoanele mobile si o tableta. S-au facut poze aleatoriu, la oameni prin magazine, la angajati si unii altuia. Dupa ce timpul a trecut ca intr-o secunda, ne-am adunat sa descarcam pozele intr-un laptop si abia atunci ne-am dat seama ca nu avem o poveste pe care pozele noastre sa o spuna. Am reusit pana la urma sa gasim cateva poze cu un numitor comun: omul din spatele camerei foto. Adica cei cu camerele foto i-au pozat pe altii in timp ce faceau poze. Total aleatoriu, fara niciun plan. Si asta pentru ca nu am fost uniti, nu am facut echipa. O lectie invatata the hard way. Pacat, ar fi putut iesi ceva dragut. Lasand la o parte acest exercitiu, restul a fost chiar peste asteptari. E minunat sa faci poze, este in primul rand munca de creatie si, pe langa toate astea, are legatura cu storytelling-ul despre care am invatat la cursul Cristinei Bazavan. Nu sunt eu prea tehnica (desi ma straduiesc) insa imi plac povestile si ideile amuzante. In plus, cine este pasionat de fotografie cu siguranta este o persoana dinamica si sociabila. O ultima idee: mi-ar fi placut ca la final Dragos sa ne povesteasca despre cum sa organizam pozele, cum sa le sortam, cum le dam mai departe cui este cazul. Ideea e ca, cine face poze de placere si are camera la indemana mai tot timpul, ajunge sa adune foarte multe poze in timp. Si daca, la un moment are nevoie de o poza cu un trandafir galben, cum cauti acul in carul cu fan? Sper sa particip si anul viitor la Scoala Flanco, indiferent de ce cursuri peste asteptari vor organiza.
Fotograful Presedintelui. Cu el am petrecut 4 ore vineri seara. Eu si inca 39 de invatacei la Scoala Flanco, interesati de fotografie. Unii erau incepatori, altii amatori antrenati. M-am inscris din dorinta de a invata mai multe despre fotografie si
Feb
29
2016
Materiale pentru finisaje de la ArabesqueMateriale pentru finisaje de la ArabesquePutina lume ma cunoaste asa cum sunt eu, fara menajamente. Si mai putina lume are rabdarea sa ma cunoasca pe indelete. Stiu ca toata lumea poarta masti sociale si pentru diverse ocazii, insa esenta nu trebuie uitata, ignorata sau ascunsa niciodata. Incep cu una rece, o critica care mi s-a adus de mai multe ori: sunt prea taioasa. Adica spun lucrurilor pe nume, asa cum sunt, fara menajamente si cascadorii inutile. Pe Ruxandra o menajez de anumite lucruri, insa ea are doar 6 ani si, la un moment dat, va intelege si ea cum stau lucrurile pe lumea asta (oricum ii prezint totul din perspectiva pozitiva). Dar cu restul lumii discut lucrurile clar, sa inteleaga toata lumea. Nu imi place abureala, nu tolerez minciuna si nici ocolisurile de parca am fi niste mimoze care lesina la prima pala de vant mai zdravana. Unii percep asta drept rautate, ca nu vreu sa fac efortul sa indulcesc situatia, sa menajez pe toata lumea, sa fiu diplomata. Ca atunci cand el s-a apucat sa-mi povesteasca de tevile din cupru pe care trebuie sa le cumpere. Nu ma interesa subiectul, nici nu ma pricep si nu imi pasa de asa ceva. Dar el tot vorbea, imi expunea detalii si se astepta ca eu sa il aprob sau sa inteleg macar ce spune. Pana la urma a discutat cu specialistii de la Arabesque si s-a lamurit, lasandu-ma pe mine in pace. Insa tot mi-a zis ca puteam sa ma implic si eu. Poate ca diplomatia nu ma caracterizeaza, insa taioasa asa cum sunt nu as face rau nimanui niciodata. Daca nu pot face bine, mai bine nu fac nimic - asta este crezul meu care nu s-a schimbat niciodata de cand ma stiu. Stiu ca este esential sa ii influentam pe cei din jurul nostru in mod pozitiv. Daca nu o putem face, cred ca nu ne este locul in mediul respectiv. Dupa una rece, vine si una calda, nu? Ma consider o persoana intelegatoare, dispusa sa faca lucrurile sa mearga inainte. Nu e chiar asa greu, sunt flexibila de cele mai multe ori. Interesul este ca treaba sa mearga cat mai bine, nu sa demonstram cine are dreptate, este mai inteligent sau dominant. Dar sunt si ferma pe pozitii atunci cand cred intr-o idee. Ca atunci cand am fost la Arabesque dupa lambriu pentru hol. Discutasem de acasa ce ne place si cum ne dorim sa arate holul, speram chiar sa ne miscam repede si sa ne ramana timp si sa stam putin la un suc. Dar nu a fost sa fie asa, am cascat din nou gura la toate modelele, inclusiv la nuantele care nu ne interesau deloc. La final am fost atat de stoarsa de energie si rabdare, incat nu-mi mai trebuia lambriu nici daca mi-l dadeau gratis. Atunci am fost flexibila si intelegatoare si am stat dupa el sa-si faca ritualul de cumparaturi; insa imi doresc sa fi fost mai ferma si sa fi ramas la ceea ce am stabilit de acasa. Caci, pana la urma tot aia am luat, insa am mai facut inca un drum pana la magazin cand am fost in toane mai bune. Daca ti-a placut, iti mai povestesc despre mine, caci mai am multe de spus. Pana atunci, imi poti spune daca te regasesti un pic in cele povestite de mine.
Putina lume ma cunoaste asa cum sunt eu, fara menajamente. Si mai putina lume are rabdarea sa ma cunoasca pe indelete. Stiu ca toata lumea poarta masti sociale si pentru diverse ocazii, insa esenta nu trebuie uitata, ignorata sau ascunsa niciodata.
Feb
25
2016
Fa-ti timp pentru artaFa-ti timp pentru artaVa povesteam odata ca m-am apucat de pictat. Mai mult in joaca, la rugamintea Ruxandrei sa ii termin un desen de care se cam plictisise. Nu a apucat sa-mi zica de doua ori si am lasat totul balta si m-am asezat la masa de activitati. Am stat acolo mai mult de o ora, fara sa am nevoie de nimic, pictand pagina dupa pagina. Cand m-am oprit, mi-am dat seama ca timpul a trecut foarte repede si ca ma simt relaxata (nu m-a deranjat nimeni, fiind surprinsi ca sunt asa de prinsa in activitatea asta). Insa sentimentul cel mai neasteptat a fost cel de implinire. Ciudat, nu? Nu am facut decat sa folosesc o pensula veche, niste acuarele in culori frumoase si o carte de colorat de-a fiica-mii. Nimic spectaculos, nimic fantastic. Insa de atunci tot repet experienta, cam la cateva zile, caci sentimentul de implinire este ... priceless, vorba reclamei. De atunci nu-mi da pace un gand: fiecare dintre noi, indiferent de sex, varsta, ocupatie, etnie etc. ar trebui sa practice o forma de arta. Si, slava Domnului, arta se regaseste in atatea forme minunate incat este loc pentru fiecare sa-si aleaga arta prin care sa se exprime. Chiar si arta culinara este una dintre ele, atunci cand este practicata exact ca o arta si nu pe banda rulanta dupa poftele & nevoile trupului. Care e primul gand care tocmai ti-a venit? Nu ai timp de "prostii"? De fapt, accentul cade pe timp si nu pe "prostii". Da, cu totii ne plangem de repeziciunea cu care se scurge timpul. Firmele sunt primele care vaneaza fiecare minut din timpul angajatilor folosind solutii de time management (ca cea de la Human Resources Planning) pentru a afla, de fapt, cat timp munceste efectiv salariatul ca sa stie cu cat il plateste. Daca la munca suntem pontati, e normal ca acasa sa ne dorim sa fim lasati in pace si sa nu ni se mai zica ce TREBUIE sa facem. Daca putem afirma ca suntem prea saraci pentru a cheltui banii pe nimicuri sau obiecte de proasta calitate, tot asa putem spune ca avem prea putin timp pentru a-l pierde pe lucruri fara prea mare importanta (cum ar plata facturilor, cascatul ochilor prin magazine sau zile de concediu irosite). Te provoc sa iti alegi o forma de arta, oricare cu care simti ca rezonezi si care te atrage, si sa o incorporezi in viata ta normala si banala (exagerez!). Nu conteaza ce comenteaza lumea, chiar nu are nicio importanta. Ei vor ramane cu trancaneala, iar tu cu exprimarea sub forma de arta a frumosului dar si a framantarilor din sufletul tau. In plus, vei fi mult mai calm(a) si mai atenta la detalii, dar si multumit(a) de tine. Regizorul filmulul Inside Out spunea ca "It's OK to feel sad, but when you do, make films, draw, make things. It'll make a world of difference." Ce iti inspira acest citat? Tot mai crezi ca nu ai timp de "prostii"? Te astept sa imi povestesti cum te-ai apucat sa practici o forma de arta, fie desen sau pictura ori ikebana, si ce efecte ai observat asupra ta.
Va povesteam odata ca m-am apucat de pictat. Mai mult in joaca, la rugamintea Ruxandrei sa ii termin un desen de care se cam plictisise. Nu a apucat sa-mi zica de doua ori si am lasat totul balta si m-am asezat la masa de activitati. Am stat acolo ma
Jan
31
2016
Oferte Elvila de mobila pentru dormitoraOferte Elvila de mobila pentru dormitorA venit vremea somnului dar parca nu ma atrage asa de mult dormitorul. Adica imi place cum arata, e OK, insa stiu sigur ca e loc de mai bine si mai frumos. Simt ca a venit vremea de o schimbare insa, pentru ca nu ma grabeste nimeni, vreau sa fac lucrurile pe indelete. In primul rand, daca as tine cont de regulile Feng Shui, as porni de aici. As cauta consultanta de incredere si as stabili cateva linii clare de care sa tin cont cand cumpar mobila. Unele reguli Feng Shui se refera la pozitionarea mobilei, deci este foarte important sa stabilesc aceste detalii cu consultantul. Alte reguli se refera la culoare, deci as putea primi si cateva sfaturi de design interior. La fel si cu privire la materialele potrivite pentru dormitorul nostru, tot dupa regulile Feng Shui. Odata schitate nevoile, nu ne mai ramane decat sa cautam mobila propriu-zisa. In acest fel, cand avem in minte exact ce ne trebuie si ne dorim, lucurile merg mai repede, uneori de la sine. Cred ca ai simtit si tu, cand pasesti intr-un magazin de mobila Elvila, pasii ti se indreapta spre ceea ce ai nevoie, fara sa ai atentia distrasa de alte seturi de mobila (frumoase si ele, dar nepotrivite). In dormitor, patul este cel mai important, caci este destinatia finala. Calitatea si pozitionarea lui influenteaza in mod direct sanatatea noastra, asa ca merita cea mai importanta investitie. De aceea eu am pornit de la pat in amenajarea dormitorului: unde vreau sa fie pozitionat, cum vreau sa arate, ce sa fie langa el, ce surse de lumina foloseste. Abia apoi am trecut la alte criterii de amenajare a dormitorului: cat de mare este suprafata incaperii, ce stil vreau sa adopt, ce nevoi de depozitare sunt, ce seturi de piese de mobila ma intereseaza, ce tema si culoare ne reprezinta cel mai bine, ce piese merita sa fie de calitate si care nu sau ce caracteristici moderne vrem sa aiba (la capitolul asta l-am lasat pe el sa se intereseze). Acum ca am ales mobila, hai sa discutam pe scurt si de ritualul de seara. Toata lumea are unul, chiar daca este facut in mod constient sau nu. Dusul si alintul de seara este nelipsit. Am descoperit un spray de corp pe care il folosesc si ma ajuta sa ma relaxez si mai mult si sa intru in starea de "Abia astept sa ma bag in pat la somn!" In unele seri citesc, in altele urmaresc un serial la TV. Ambele imi obosesc ochii si mintea si ma adorm imediat. Corectez: in cazul serialului, astept sa vina pauza publicitara ca sa inchid televizorul. Tie ce-ti lipseste din dormitor pentru a fi 100% multumita de el?
A venit vremea somnului dar parca nu ma atrage asa de mult dormitorul. Adica imi place cum arata, e OK, insa stiu sigur ca e loc de mai bine si mai frumos. Simt ca a venit vremea de o schimbare insa, pentru ca nu ma grabeste nimeni, vreau sa fac lucr
Jan
30
2016
Adultii coloreazaAdultii coloreazaDe la o vreme, adultii au inceput sa coloreze. A inceput ca un moft, un trend oarecare. Dar a luat amploare. Cartile de colorat pentru adulti, cu desene complexe si minuntate, au inceput sa se inmulteasca. Nu m-am lasat mai prejos, am plusat chiar si mi-am cumparat o carte cu mandale. Cand coloram, o las pe Ruxi sa aleaga o mandala pentru fiecare si ne apucam de colorat. Insa nu in acelasi timp, caci nu e de acord sa rupem foi din carte. Asa mi-a dat prin minte sa printez de pe net, dupa bunul plac si chef, foi cu mandale. A fost una dintre cele mai bune idei pe care le-am avut de la inceputul anului! Am o imprimanta HP pe care o tot sterg de praf dar nu apuc sa o folosesc la capacitate maxima. I-am pus cartuse noi compatibile (daca te intereseaza, vezi aici intreaga oferta) si ne-am pus pe treaba. Coloram in weekend, cand calatorim cu masina sau dupa cina daca vrem sa evitam televizorul. In timp ce coloram, discutam lejer pe diverse subiecte, ca si cum nu comunicarea ar fi subiectul principal al acestei activitati desfasurate in tandem. Printeaza pagini de colorat pentru adultiSi ne place, trebuie sa recunosc. Uneori o las pe ea sa aleaga culorile pentru mine, alteori le aleg eu pentru ea. Dar am ajuns la concluzia ca e mai bine sa si le aleaga fiecare. Cum eu nu ma pricep sa desenez (chiar nu am niciun talent in acest sens), ma avant cu elan intr-ale coloratului. Cu creioane si nu carioci! Cred ca ar fi interesant de colorat cu pensula si acuarele, insa ne trebuie desene mai putin detaliate, mai putin elaborate. M-am uitat prin librariile online dupa astfel de carti de colorat pentru adulti si mi-au placut mult titlurile lor: Oceanul Disparut, Padurea Fermecata, Gradina Secreta. Coloratul este considerat o activitate antistres. Ilustratiile sunt impodobite cu minunate detalii in tus ce asteapta sa fie aduse la viata prin intermediul culorilor. Data viitoare cand imi reinnoiesc stocul de cartuse pentru imprimanta, am sa comand de la Cartuseria si un top de foi colorate, sa printez pe ele. Am sa aleg nuante pastelate, peste care pot colora. Cred ca efectul va fi chiar interesant! Iti place si tie sa colorezi desene elaborate?
De la o vreme, adultii au inceput sa coloreze. A inceput ca un moft, un trend oarecare. Dar a luat amploare. Cartile de colorat pentru adulti, cu desene complexe si minuntate, au inceput sa se inmulteasca. Nu m-am lasat mai prejos, am plusat chiar si
Jan
29
2016
rochie rosie pentru Sf Valentin si Dragobeterochie rosie pentru Sf Valentin si DragobeteSe apropie Sfantul Valentin si Dragobetele. Parca am fi flancati din ambele parti: Valentinul de pe 14 iar Dragobetele de pe 24. Anul acesta, Sf. Valentin se nimereste intr-o zi de duminica, iar Dragobetele intr-o zi de miercuri. Alege ce iti convine, ce iti place, numai nu pretinde ca nu se intampla nimic in jurul tau. In acest articol vreau sa te intreb ce iubesti cu adevarat? Ai sa raspunzi instant ca oamenii tai dragi si mai putin lucrurile din viata ta. Teoria asta o stie toata lumea. O alta teorie, care a ajuns la urechile mele in ultimii ani, spune ca nu trebuie iubiti nici oamenii, nici lucrurile, ci viata in general, cu bune si cu rele. Eu nu sunt chiar atat de radicala, nu pot practica detasarea totala de tot ce exista in jurul meu si in viata mea. Iubesc oamenii speciali din viata mea dar imi sunt dragi si anumite lucruri: cana in care imi beau cafeaua, rochia in care stiu ca arat excelent (am mai pus ochii pe una grena din brocart elastic), aroma gelului de dus care sterge amintirile neplacute de peste zi, rujul rosu inchis care ma prinde foarte bine, bujorii si freziile fara de care casa mea ar fi mai trista si multe, multe, altele. Cred ca ai si tu lista ta cu produse, obiecte, arome etc preferate. Cred ca iubim cu adevarat felul in care oamenii, situatiile si obiectele ne fac sa ne simtim. Cand ne simtim bine, viata e frumoasa, mai usoara si timpul trece mai repede. In acele momente, se realizeaza un fel de echilibru intre noi si lume, se sincronizeaza energiile si vibratiile. Atunci viata este asa cum trebuie sa fie. Nu cred ca e gresit sa fii putin atasat, sa indragesti anumite obiecte caci ele exprima ceva despre noi. Sau noi ne exprimam prin ele, cel putin temporar. Altfel nu ar fi existat pe lumea asta ca sa ne serveasca. Anul acesta voi celebra Dragostea cu o rochie eleganta noua de la Yokko, un brand drag, si imi voi suna sau trimite mesaje la toti cei dragi. Tu ce planuri ai?
Se apropie Sfantul Valentin si Dragobetele. Parca am fi flancati din ambele parti: Valentinul de pe 14 iar Dragobetele de pe 24. Anul acesta, Sf. Valentin se nimereste intr-o zi de duminica, iar Dragobetele intr-o zi de miercuri. Alege ce iti convine
Jan
24
2016
Medalia Sky Run 2016Medalia Sky Run 2016Ieri a fost un inceput pentru mine. Inceputul unuei noi pasiuni: SkyRun. Desi rezultatul meu a fost de super incepator - locul 44 la categoria mea - cu siguranta vreau sa particip si la editia urmatoare (asta daca nu se intampla vreo grozavie cu mine si nu voi putea participa). Antrenamentul. De pregatit, credeam ca sunt antrenata, dar s-a dovedit ca nu am fost mai deloc. Eu fac Pillates si aerobic-cardio de 2-4 ori pe saptamana, deci stau bine cu picioarele, dar si cu inima, as zice eu. S-a dovedit ca mi-a scapat un element: plamanii. Ei au cedat primii, caci nimic nu se compara cu alergatul in sus pe scari. Pentru editia viitoare stiu exact ce am de facut: ma antrenez cu vreo 2-3 saptamani inainte exact pe genul asta de efort: alerg in sus pe scari, chiar la blocul meu care are 10 etaje. Nu e acelasi lucru, dar e tot un fel de antrenament. In plus, sper sa aflu din timp despre competitie si sa particip la antrenamentele oficiale. Conditiile. In kit-ul de alergare este inclus un tricou care este suficient pentru competitie. Ieri a fost ger in Bucuresti insa in Sky Tower atmosfera este mai mult decat ok. Nu este frig pe scari, nici curent. Spatiul este ventilat si luminat artificial. Eu mi-am pus peste bustiera un maieu de bumbac, o bluza cu maneca lunga si apoi tricoul oficial. A fost prea mult, bluza cu maneca lunga nu era necesara, decat dupa ce s-a uscat transpiratia pe mine, insa nici atunci nu era rece la etajul 34 al cladirii. Surpriza. Am primit o medalie de participare care este superba. Insa revelatia au fost voluntarii de pe traseu, plasati strategic cate unul la 4 etaja (parca). Datorita lor, urcarea mi s-a parut mai scurta si muuult mai suportabila. Le multumesc din suflet pentru zambete si incurajari. Desi nu au urcat in locul meu nici nu si-au fortat corpul in locul meu, rolul lor a fost important. Mi-ar placea sa le ascult povestile despre aceasta experienta, despre ce parere si-au facut despre oamenii care au alergat / mers / tarat in sus pe scari. Pun pariu ca au niste povesti super-amuzante. :joy: Cateva statistici. Timpul scos de mine a fost de 00:08:31, fiind pe locul 44 la categoria Individual feminin cu varsta 35 - 60 ani. In total au fost 56 de participante la aceasta categorie. Va las mai jos un prinscreen cu statisticile de la competitia Sky Run 2016, categoria individual: Statistici de la competitia Sky Run 2016, categoria individual Ce am invatat. Sa nu ma supraestimez cand vine vorba de efort fizic si sa nu ma subestimez cand vine vorba de vointa si entuziam. Sa ma antrenez exact pe felia de care am nevoie si sa calculez exact toate riscurile. Imi doresc ca la editia viitoare sa scot un timp mai bun si sa fiu macar in prima jumatate a clasamentul de individual feminin peste 35 de ani. Ce ma astepta sus. Privelistea deasupra Bucurestiului este foarte frumoasa de la etajul 34. Chiar daca peisajul era 100% invernal dar nu foarte alb, mi-a placut. Nu cred ca voi mai avea ocazia sa ajung acolo prea curand, asa ca am stat vreo ora. Organizatorii ne-au asteptat cu pahare cu apa si bere CIUC fara alcool, bucati de banane si mere verzi, bucati de napolitane cu si fara ciocolata, bombonele vegane de la Raw Fit Vegan. O echipa de la BGS era pe pozitii cu tot felul de echipamente (nu am vazut sa le foloseasca cat timp am stat eu pe acolo). Erau fotolii cu bile de polistiren pe care alergatorii se aruncau ca sa se odihneasca dupa cursa. Sunt si toalete, dar si spatiu suficient pentru ca toata lumea sa se reculeaga si sa-si revina dupa efort. Si da, este retea, cel putin de la Orange. Cum va puteti conecta la event: facebook.com/smartatletic/ facebook.com/hashtag/skyrun smartatletic.ro/skyrun/ Concluzie. Respect tuturor participantilor si sustinatorilor lor! Curaj mie ca m-am inscris in asa cursa care m-a vrajit si m-a convins sa particip si la editiile viitoare. Felicitari sustinatorilor, organizatorilor si sponsorilor. Multumiri sotului meu ca nici macar o singura data nu mi-a spus ca nu as putea, ca e prea greu, ca sa-i las pe altii mai buni, ca nu e pentru mine ... si alte mizerii de genul asta. Nu, el a fost langa mine de la inceput pana la sfarsit. :heart: . Si a carat si copilul dupa el. Va las cu cateva poze de la competitie: [nggallery id=267]
Ieri a fost un inceput pentru mine. Inceputul unuei noi pasiuni: SkyRun. Desi rezultatul meu a fost de super incepator - locul 44 la categoria mea - cu siguranta vreau sa particip si la editia urmatoare (asta daca nu se intampla vreo grozavie cu mine
Jan
21
2016
Carti pentru copii de la ElefantCarti pentru copii de la ElefantCopiii sunt foarte incantati cand primesc cadouri, de orice fel. Orice nimic ii incanta, iar in timp invata sa distinga valoarea obiectelor si sa pretuiasca calitatea lor. Jucariile sunt mereu pe primul plan. Pe fiica-mea o incanta si hainele, caci ii place sa se imbrace frumos; acum insa nu o mai incanta orice haine, ci doar cele mai speciale, adica mai de domnisoara sclipicioasa si stilata. ;;) Insa cand vine vorba de carti, fie ele de povesti, de colorat sau de aventuri, entuziasmul scade pe masura varstei. Nu stiu cum e la copiii mai mari, insa pe Ruxandra nu o incanta atat de mult cartile, cel putin nu la fel de mult ca jocurile sau hainele si accesoriile de tot felul. Si e normal, acum abia invata sa citeasca. Inca nu stie cum sa descopere magia ascunsa in paginile cartii, nu stie sa se lase purtata de povesti spre lumi necunoscute. Singurele carti pe care si le doreste sunt cele cu activitati si cele ce au legatura cu serialele pentru copii de la televizor ori cu filmele Disney (vezi cat de multe astfel de carti sunt). O mai pun sa isi citeasca singura enunturile activitatilor, insa evit sa o lungesc prea mult ca sa nu se plictiseasca si sa-i piara cheful de a-si mai bate capul cu exercitiile. De cele mai multe ori le face singura, caci intuieste ce si cum. Acum i-a picat cheful pe serialul Violetta, care nu este pentru varsta ei. Insa il difuzeaza la televizor exact la 8 seara, cand ea se mai uita in timp ce eu mai strang prin casa. Am urmarit si eu odata un episod si chiar nu e pentru varsta ei. Dar o atrage mai ceva ca un fluturas la o floare in plina zi frumoasa de vara. Si cum m-am tot saturat sa-i interzic lucruri (mai ales dupa sarbatorile de iarna cu a sa avalansa de dulciuri si cadouri), mai bine gasesc tot felul de strategii sa o feresc de stat la televizor cand se difuzeaza serialul. Totusi, m-a pus sa-i promit ca o sa-i cumpar, cand va fi domnisoara mare, nu-stiu-ce jurnal in care scrie cu un stilou magic si nu se vad literele; cu lacatel, evident. Ideea e ca eu gasesc placere si interes in a citi carti, in special romane (dar si reviste glossy, dupa cum bine stiti), si vreau sa o invat si pe ea sa acceseze aceasta sursa de relaxare, imaginatie, dezvoltare, informare etc. De accea o starnesc sa citesca afise, postere, sigle de firme, pliante, titluri de pe coperti glossy, etichete ale produselor. Iar cand o sa ajungem la carti ... stiu ca Elefantul are foarte multe de oferit. Copilul tau ce carti prefera?
Copiii sunt foarte incantati cand primesc cadouri, de orice fel. Orice nimic ii incanta, iar in timp invata sa distinga valoarea obiectelor si sa pretuiasca calitatea lor. Jucariile sunt mereu pe primul plan. Pe fiica-mea o incanta si hainele, caci i
Jan
19
2016
Mobila pentru dormitor de la ElvilaMobila pentru dormitor de la ElvilaUn domn din viata mea (persoana importanta, nu spun cine e) are prostul obicei de a spune ca face lucruri pentru ca apoi sa nu le mai faca. Sau cel putin sa nu le faca in timp util si rezonabil. De aici pornesc 2 variante: el o tot lungeste pana cand mi se termina mie rabdarea si ma apuc eu sa fac acel lucru. Sau o amana la infinit pana cand ori nu mai e nevoie sa fie facut acel lucru (se intampla destul de rar) ori nu il mai face niciodata (caci nu pot sa fac eu totul in locul lui). Atitudinea asta ma enerveaza atat de mult incat am simtit nevoia sa o exprim aici pe blog. Cunosteti si voi persoane care spun ca fac un lucru (chiar si banal, ca stransul patului din dormitor sau se ne interesam de un semineu pentru apartament) si ajung sa nu-l mai faca deloc pentru ca pur si simplu nu se apuca de treaba? Eu nu am cunoscut strategia asta pana acum si nu am stiut cum sa reactionez. Adica ... ce sa fac cand omul zice DA dar de fapt vrea sa zica NU si transforma acel DA intr-un mare si rotund NU cu tot cu context: "Nu am chef", "Nu imi place", "Nu sunt de acord"? Cum sa reactionez? Si mi-am dat seama ca doare mult sa spui omului verde in fata NU si e mult mai usor sa dai din cap si apoi sa o scalzi, poate-poate se intampla vreun miracol si cuvintele tale sunt uitate sau lumea se schimba total in jurul tau si nu mai e nevoie sa faci nimic. Pe mine lucrul asta ma scoate pur si simplu din sarite pentru ca simt ca imi este fortata mana sa fac lucruri pe care trebuie sa le faca el. Eu am impresia ca organizez cat de cat treburile prin casa si din viata noastra, cand de fapt totul cade iar pe capul meu, insa cu ceva intarziere. Zilele astea vreau sa-i propun sa dam o fuga pana la Ferroli sa ne uitam totusi dupa un semineu frumos si practic, insa parca vad ca o sa o taragam pana la primavara. Nu e ideea mea, amandoi am fost de acord sa cercetam subiectul asta sa vedem daca ni se potriveste. Tu ce strategie ai aplica daca ai fi in locul meu?
Un domn din viata mea (persoana importanta, nu spun cine e) are prostul obicei de a spune ca face lucruri pentru ca apoi sa nu le mai faca. Sau cel putin sa nu le faca in timp util si rezonabil. De aici pornesc 2 variante: el o tot lungeste pana c
Dec
31
2015
Creditele de consum sunt o optiuneCreditele de consum sunt o optiuneNu stiu cum sunt altii, insa mie imi place sa cheltui exact cat am. Am sustinut mereu ca daca nu am bani in buzunar, stau in banca mea si nu ma agit pana cand nu creste suma din cont. M-am ferit sa imprumut, iar sotul meu m-a sustinut in aceasta directie. Nici nu imprumut de altii, dar nici nu imprumut altora. Daca vreau sa cumpar ceva pentru cineva, o fac cu mare drag, fara sa mai astept vreun ban inapoi. Insa viata joaca exact festele la care te astepti cel mai putin. Adica iti testeaza fiecare convingere, fiecare principiu pe care l-ai sustinut sus si tare. Am spus ca nu dau bani cu imprumut, dar cand am avut in portofel, am dat si altora, chiar daca sume micute. Unii imi sunt datori si in ziua de azi. Am spus ca nu imprumut bani de la altii, insa cand viata m-a aruncat in valtoare si a trebuit sa fac cheltuieli neprevazute, n-am avut de ales si am imprumutat bani de la altii. Nu sume mari, dar destul cat sa ma stresez dupa aceea sa le dau inapoi. Si atunci m-am uitat in oglinda si mi-am spus: nu are rost sa ma supar pe mine ca mi-am incalcat pricipiul. Viata nu are reguli, decat poate pe moment. Urmatoarea zi poate fi total diferita de cum a fost viata pana acum. Oricum, important este sa nu fac din a da sau a lua bani de la altii un stil de viata, dar sa fiu flexibila si sa stiu ce optiuni am in fiecare moment. Pentru cei mai putin organizati cu banii, daca vreti ca in 2016 sa aveti alta relatie cu banii, incercati sa folositi plannerul zilnic sau saptamanal propus de Banca Transilvania. Este in format pdf, deci poate fi printat si pus in agenda. Imi place ca plannerul zilnic are sectiunile de prioritizat, de bifat si mai ales "3 lucruri care imi fac ziua mai buna". Va doresc sa avem impreuna un 2016 pe masura eforturilor noastre, fiecare ora muncita cu drag sa fie rasplatita inzecit. Si da, sa avem portofelele pline ca sa ne permitem tot ce avem nevoie. Cat despre dorintele inimii ... e bine ca unele sa ramana doar la stadiul de dorinte. Tu iti tii promisiunile fata de bani?
Nu stiu cum sunt altii, insa mie imi place sa cheltui exact cat am. Am sustinut mereu ca daca nu am bani in buzunar, stau in banca mea si nu ma agit pana cand nu creste suma din cont. M-am ferit sa imprumut, iar sotul meu m-a sustinut in aceasta dire
Dec
30
2015
Philips muticooker friteuza AirfryerPhilips muticooker friteuza AirfryerAnul asta, pentru prima data am facut maioneza cu mixerul. De fapt, am facut de 2 ori: prima data mi-a iesit ca la televizor, a doua oara mi s-a taiat dar am reusit sa o repar cat ai zice "Peste!". E o traditie in familia mea de origine, eu fac maioneza pentru salatele de sarbatori. Nu ma deranjeaza, am prins experienta. Insa anul asta, cu mixerul a fost ceva ... deosebit. Mi-am dat seama ca, deoarece tehnologia face toata treaba grea - adica invarteala aia care-mi amortea mana si ma facea sa-mi schimb pozitia de 1.000 de ori pana terminam maioneza - eu trebuie sa fiu mai ... relaxata. Mana a invatat sa se miste mai usor, gratios, gandurile au fost golite de teama de esec. Evident ca am terminat treaba mai repede iar maioneza mi-a iesit excelenta. Si atunci m-am gandit: "Ce inventie minunata! Ma bucur ca traiesc in secolul 21." O alta inventie minunata pe care insa nu o am dar am pus ochii pe ea (Mos Craciun mi-a dat de inteles ca trebuie sa-mi indeplinesc singura aceasta dorinta) este friteuza cu aer Philips Airfryer. Initial doream ceva asemanator de la alt brand, insa cu timpul mi-a tot iesit in cale aceasta friteuza careia trebuie sa-i gasesc loc in bucatarioara mea. Datorita tehnologiei unice Rapid Air care utilizeaza aerul la prepararea alimentelor, pot obtine preparate mai gustoase, insa cu pana la 80% mai putină grasime. Eu am mai incercat sa gatesc fara grasime (adica la abur sau pe gratar) insa uneori preparatele ies uscate sau seamana unor fierturi. Si nu mai vreau sa vad strambaturi din nas cand pun cina pe masa. :wrong: Discutia a pornit de la cartofii prajiti, care ne plac - chiar si copti, dar sa nu fie inecaciosi. Evitam sa ii mancam in oras, de aceea ii fac acasa, la cerere; chiar am spus copilului de mai multe ori ca nu are voie sa manance cartofi prajiti ori in stil wedges decat acasa. Acum ca am dat peste minunatia asta de aparat, sunt pornita sa fac toate retetele peste care dau. Si, mai mult decat atat, dupa ce ma voi lamuri cum functioneaza, vreau sa o invat si pe Ruxandra sa manuiasca aparatul. Acum are 6 anisori, insa ii merge mintea brici si sigur va fi incantata sa gateasca singura (poate chiar ii vin idei noi). Se pot salva setarile folosite pentru felurile noastre preferate de mancare, deci si ea va putea pregati masa cu o simpla atingere de buton. Acum ca stiu ca masina Philips Airfryer poate si coace, mai ca as face-o respsonsabila cu desertul. :yes: Ce inventie minunata apreciezi in bucataria ta? (Daca este tot un aparat Philips Airfryer, facem schimb de retete? :joy: )
Anul asta, pentru prima data am facut maioneza cu mixerul. De fapt, am facut de 2 ori: prima data mi-a iesit ca la televizor, a doua oara mi s-a taiat dar am reusit sa o repar cat ai zice "Peste!". E o traditie in familia mea de origine, eu fac maion
Oct
22
2015
In bucatarie, la cratitaIn bucatarie, la cratitaCine a spus primul ca locul femeii este la cratita, in bucatarie? De fapt, cine a spus-o cu rautate? Candva, la un moment dat in trecut, cineva s-a rastit la ea si a trimis-o in alta incapere ... in bucatarie, la cratita. Tonul a facut muzica si a iesit o muzica proasta. S-au nascut multe glume (intelese doar de unii) din aceste vorbe aruncate aiurea, la suparare. Acum sunt grupuri pe Facebook cu acest titlu, ba chiar si un blog cu retete cu aroma masculina: Barbat la cratita. Cine rade la urma, rade mai bine, nu? Am trecut la cratita. Asa si? Nu e o pedeapsa, ci o binecuvantare. Pregatesc retete dupa bunul plac, ascultand muzica in acelasi timp. Mai verific noutatile de pe Facebook, mai ascult un talk-show, mai fredonez un cantecel. Chiar a fost viral un filmulet cu o doamna plinuta care dansa de zor in timp ce invartea cu lingura in mancarea din oala. Nu, nu este o pedeapsa, caci in bucatarie e cald si miroase bine. Imi fac un ceai verde puternic in timp ce gatesc, nu ma grabesc si, daca pot, discut si ma joc cu Ruxandra in acelasi timp. Asta pentru ca am o bucatarie care-mi place. Nu este neaparat moderna, ci practica. Nu am cum sa o fac moderna, bucatariile moderne nu sunt micute si inghesuite. A mea este facuta la comanda, asa cum am vrut eu sa fie. Am tinut cont si de sfaturile specialistilor de la Staer, care au mai multa experienta decat mine si au stiut sa ma readuca cu picioarele pe pamant acolo unde ideile mele erau prea ... O bucatarie mica este mai usor de mobilat, dar mai greu de organizat. Am vrut sa-mi incapa toate cele necesare, care nu erau prea multe. Cu timpul, am cumparat o gramada de ustensile si spatiul a devenit neincapator. O ocazie buna pentru mine sa le mai schimb locul si sa nu fac stocuri. Bucataria mea este si camara si loc de gatit, si masa de luat micul dejun singura cand restul dorm si loc de brainstorming atunci cand ma simt coplesita de probleme. Fac liste, pe categorii, dupa care trec la spalat vasele. Parfumul detergentului si spuma ma relaxeaza, la fel si caldura apei. Daca as avea o bucatarie mai mare, nu as schimba prea multe lucruri la ea. Poate doar sa optez pentru un cu totul alt model de mobilier de bucatarie. Stiti voi ... lucios, colorat, cu multe usi si sertare. Deocamdata, trec la cratita in fiecare seara in care nu mancam in oras. Fiica-mea deja spune despre mine ca-mi place sa gatesc, desi nu este un lucru care sa ma caracterizeze in mod neaparat. Bine ca macar o persoana in viata mea ma considera gospodina! Inca nu stie ce inseamna cuvantul talent. ;-) Ce iti place cel mai mult la bucataria ta?
Cine a spus primul ca locul femeii este la cratita, in bucatarie? De fapt, cine a spus-o cu rautate? Candva, la un moment dat in trecut, cineva s-a rastit la ea si a trimis-o in alta incapere ... in bucatarie, la cratita. Tonul a facut muzica si a ie
Oct
22
2015
Carduri personalizate de la Banca TransilvaniaCarduri personalizate de la Banca TransilvaniaCand eram la gradinita, imi doream sa pot face ceea ce fac copiii de scoala. Cand am ajuns la scoala, imi doream sa fiu cea mai desteapta si mai populara. Cand am ajuns la liceu, nu mi-am mai dorit sa cresc cat mai repede, ci doar sa pot face ceea ce vreau eu. Vroiam sa ating perfectiunea, sa am raspuns la toate intrebarile. Apoi am realizat ca raspunsurile pe care le aveam eu nu contau, le avea toata lumea la fel, ne incadram cu totii in aceleasi tipare. Mereu am avut o neliniste, o framantare care ma facea sa-mi doresc mai multe si mai bune. Anturajul ma presa, caci vroia raspunsuri si confirmari la ceea ce facea el. E greu sa spui nu, cand toti spun da. Atunci m-am apucat de citit si am inceput sa car peste tot carti si reviste, ca o scuza de a nu ma arunca in tumultul vietii din jurul meu. Au trecut multi ani de atunci, ma apropii de 40 de ani si incerc sa nu ma incadrez in etichetele pe care societatea romaneasca le pune femeilor de 40 de ani. Inca imi doresc sa am parul mai bogat si mai lucios, sa imi permit un stilist pentru mine si unul pentru casa, mai multe ore petrecute cu familia si amicii. Am avut luni in care luam destul de des cina in oras, asa ca asta nu mi se mai pare o grozavie; acum imi doresc timp sa gatesc pe indelete pentru familie. Am tone de haine si cosmetice, sunt putine lucrurile pe care mi le mai doresc; de fapt, am realizat ca am nevoie de putine insa de foarte buna calitate. Insa am si regrete, mai ales cu lucruri pe care nu le-am facut. Nu am stat de vorba mai mult cu bunica mea, nu am calatorit in locuri exotice, nu am participat la maratoane. Dar am invatat sa renunt la regrete si tot ceea ce inseamna balast. Imi doresc doar sa fiu un om mai bun. In fiecare zi o pot lua de la zero. Nu neaparat sa duc o viata mai buna, caci nici nu as putea sa o definesc. Pentru fiecare dintre noi o viata mai buna inseamna altceva, pentru multi inseamna sa aiba tot ceea ce se poate cumpara cu unul dintre cele 7 tipuri de carduri. Mare parte a vietii mi-am petrecut-o dorindu-mi lucruri. Nu a fost ceva neaparat rau, unele le-am si obtinut, doar ca nu mi-a folosit la nimic. Nici acum nu am renuntat la dorinte, doar ca nu le mai dau atata putere, sa-mi domine viata. Incerc sa ma concentrez pe prezent. Adica pe clipa prezenta. Ceea ce imi vine destul de greu, este un exercitiu pe care nu-l fac de mult, caci mintea imi este obisnuita sa-mi zboare mereu aiurea. De exemplu, in momentul asta stiu ca trebuie sa-mi platesc facturile prin internet banking de la Banca Transilvania, insa nu este o povara ci doar un lucru care trebuie pur si simplu facut din cateva clicuri. Abia astept varsta de 40 de ani, simt ca voi fi mai puternica si mai frumoasa atunci. Ma voi cunoaste mai bine si voi fi mai buna pentru cei din jurul meu. Caci sunt in continua crestere!
Cand eram la gradinita, imi doream sa pot face ceea ce fac copiii de scoala. Cand am ajuns la scoala, imi doream sa fiu cea mai desteapta si mai populara. Cand am ajuns la liceu, nu mi-am mai dorit sa cresc cat mai repede, ci doar sa pot face ceea ce
Oct
20
2015
Jocuri Lego Disney Frozen de la ElefantJocuri Lego Disney Frozen de la ElefantDiscutiile despre copii si televizor sunt nenumarate. Le ascult, dar nu ma bag in niciuna dintre tabere caci stiu ca nici nu-i interzic dar nici nu se uita cu orele la desene animate. Pana cand, intr-un weekend in care s-a adunat multa treaba de facut prin casa, am lasat televizorul deschis la desene animate si mi-am vazut de ale mele. Sotul era si el prins cu d-ale lui, asa ca fiecare si-a vazut de treburi si ne-am vorbit doar cand am stat impreuna la masa. La sfarsitul zilei de sambata, ne-am dat seama ca Ruxandra s-a uitat toata ziua la TV, tacuta uneori sau foarte vocala cand erau cantecele ori era ea prea obosita. Seara avea ochii rosii, zicea ca o durea capul, si cand am intrebat-o ce a vazut frumos la TV azi, mi-a zis ca nimic. Nici macar nu am apucat sa stam de vorba asa cum facem noi de obicei, era agitata si fara chef de ceva anume. Asa ca am decis ca duminica sa ne facem de treaba prin afara casei, iar in seara aceea am decis ca toata saptamana ce va urma sa nu deschidem televizorul. Tragedia nu era prea mare, era vorba doar de orele de dupa scoala si munca. Insa tot s-a lasat cu lacrimi si o mie de de ce?-uri, de parca ar fi cazut cerul pe ea. Pentru a-i arata ca nu e chiar atat de rau sa nu te uiti la TV, i-am indeplinit o dorinta mai veche si am chemat Elefantul verde sa ne aduca jocul LEGO cu tematica Frozen. A venit chiar a doua zi, ceea ce a usurat povara asteptarii. Evident ca am ales impreuna produsul de pe site, am pus-o sa tasteze ea numele jocului, i-am privit admiratia din priviri in timp ce se incarcau rezultatele cautarii. A vazut imediat ca jocul este redus (pentru ea, cifra 8 pare destul de mare :) ), am plasat impreuna comanda, fara graba, ca sa simta ca a facut si ea ceva in acest proces. Chiar a fost incantata si a spus ca este foarte usor sa cumperi online (mai ales cand urmaresti campaniile de reduceri la jucarii). Evident ca este, atunci cand ai bani si incredere in magazinul online. Fara televizor pentru Ruxandra inseamna fara televizor pentru toata lumea. Asa ca ne-am jucat cu restul jocurilor LEGO din casa, pana sa vina cel nou. Dintr-o data avea chef de ele si rabdare sa le construiasca. Am ramas suprprisa sa va ca stie deja succesiunea pieselor. A facut un orasel din toate jocurile (vreo 4-5) la care am adaugat si castelul stralucitor de gheata al Elsei adus de curierul Elefant. Cele 3 figurine din set - regina Elsa, printesa Anna si omul de zapada Olaf - s-au alaturat celorlalte figurine Lego Friends. M-am straduit ca in fiecare seara sa inventez cate un joculet cu ele, ba chiar am facut concurs de desenat cel mai bine una dintre figurine. Castigatorul a putut lua figurina la dusul de seara sa-i prezinte baia si sa-i faca baita. Trebuie sa va spun ca serile petrecute impreuna au trecut mai repede decat m-am asteptat. Mi-a trebuit rabdare si intelegere ca sa o las sa faca lucrurile asa cum a vrut ea, fara sa-mi impun punctul de vedere si modul meu de operare. O priveam cu mare drag si m-am lasat, pur si simplu, coplesita de bucuria de a fi mama de fata. Spalatul vaselor si ordinea prin casa a asteptat mult si bine! Tu la ce strategie apelezi cand vrei sa interzici in mod placut televizorul? Desfaceti si voi toate cutiile cu jocuri?
Discutiile despre copii si televizor sunt nenumarate. Le ascult, dar nu ma bag in niciuna dintre tabere caci stiu ca nici nu-i interzic dar nici nu se uita cu orele la desene animate. Pana cand, intr-un weekend in care s-a adunat multa treaba de facu
Oct
14
2015
Parchet laminat pentru apartamentParchet laminat pentru apartamentCand esti student si pleci de acasa, incerci sa nu te atasezi prea mult de spatiul in care ajungi sa locuiesti. Primesti o camera la camin, stai cu chirie, iti mai vizitezi colegii ce locuiesc in oras - toate aceste spatii nu vrei sa devina familiare, ci doar spatii ca oricare altele, cu functionalitati ce se adreseaza direct nevoilor. Caci spatiul aproape de sufletul tau este unul singur: casa parinteasca. Acolo revii in fiecare weekend, la inceput. Apoi mai rar, caci sigur se ivesc ocazii de a merge la petreceri sau ai un iubit/iubita cu care petreci weekend-urile. Cand am terminat cu studentia si am avut apartamentul meu, mi s-a parut un mare pas. Era casa mea, pe care o puteam aranja si personaliza dupa bunul plac. Dintr-o data, m-am trezit in postura de a avea propriul cuib, pentru care eram responsabila. Fiecare decizie pe care o luam cu privire la amenajarea apartamentului reflecta o parte din mine. Mi-am dat seama de asta cand am realizat ca replichez parti din casa parinteasca, cu modificari pe care le faceam dupa cum vroiam eu. A fost o adevarata placere sa-mi decorez casa dupa bunul plac, fara sa ciuruiesc bugetul, mai ales ca pe vremea aceea nu venise Ikea in Romania. Dar exista magazinul de materiale de constructii si finisaje Arabesque, cu vechime din 1994, de unde mi-am luat cam toate materialele pentru renovat. Cam asa sunt eu, odata ce imi place un magazin, cumpar de acolo tot ce-mi trebuie, ca mi-a castigat increderea si fidelitatea. In plus, ajung sa-i cunosc oferta foarte bine iar echipa stie ca cer mereu detalii si informatii suplimentare. In timp, am ajuns sa am pretentii tot mai mari in legatura cu casa in care locuiesc. Cand ajung acasa de la munca sau din weekend-urile in care sunt plecata, vreau sa gasesc curatenie, ordine, caldura si aer curat. Vreau sa am impresia ca am intrat intr-un apartament prezentat intr-o revista, dar totusi sa fie casa mea, primitoare si ... normala. Vreau sa se simta un parfum discret, sa ma relaxez imediat ce pasesc pe parchetul laminat fin si cu aroma de cabana de munte (nu mi-a fost usor sa aleg dintre cele peste 40 de modele). Mi-as dori ca masa sa ma astepte semi-pusa, ca la restaurant. Treburile casnice sa nu fie presante, dar sa le fac totusi de placere, macar o ora. Vreau sa fie liniste in casa, dar sa stiu ca afara zumzetul orasului merge inainte (nu-mi plac locurile izolate). Lista cu dorinte e mai lunga, insa ma opresc aici caci simt cum ma apuca cheful de reamenajare. :yes: Ce inseamna pentru tine "Casa, dulce casa"?
Cand esti student si pleci de acasa, incerci sa nu te atasezi prea mult de spatiul in care ajungi sa locuiesti. Primesti o camera la camin, stai cu chirie, iti mai vizitezi colegii ce locuiesc in oras - toate aceste spatii nu vrei sa devina familiare
Oct
11
2015
CMMB: Preturi la analize si investigatii medicaleCMMB: Preturi la analize si investigatii medicaleSunt datoare fata de copilul meu sa il invat sa faca lucrurile asa cum trebuie. Adica cu respect, nu cu teama. Si aici ma refer la relatia cu medicii, doctorii si alti specialisti in medicina. Cand eram eu mica, spuneam "Saru-mana!" la toata lumea, dar nu pentru ca simteam mare recunostinta ci pentru ca asa imi dicta mama. Era un anume respect, umilitor as zice, pentru profesiile care ni se pareau peste statutul nostru. Adica femeii care stragea mizeria din casa scarii si din jurul blocului nu-i spunea nimeni "Saru-mana!". Ideea este ca vreau sa o invat sa nu-i fie teama de doctori, de analize si controale. Ii tot repet ca preventia este mult mai buna si eficienta decat tratarea. Ii vorbesc despre mancat sanatos si facut miscare, de orice fel. Ii dau ca exemplu negativ copiii grasuni sau cei care se infunda cu ciocolata. Apropo de dulciuri, am o singura regula: o singura portie de dulce pe zi (ciocolata, prajitura, felie de tort, cozonac, Kinder Joy, nu conteaza forma sub care vine zaharul). Asa a inteles si ea ca tentatiile sunt mult mai numeroase decat nevoia noastra de ceva dulce si de aceea e bine sa mancam cu masura si sa punem deoparte ce este in plus (sau sa dam la altii, insa e cam greu pentru ea sa se desparta de pretioasele surse de dulce). Vreau sa imi invat copilul sa respecte omul de medicina, sa mearga la el cu incredere dar si cu o spranceana ridicata. Sa citeasca, sa verifice alte surse si sa inteleaga despre ce e vorba. Dintre toti specialistii de pe planeta asta, ea este singura care-si cunoaste cel mai bune corpul. Vreau sa imi invat copilul sa aiba o relatie de incredere cu medicul ei de familie. Iar de acolo sa mearga mai departe atunci cand este cazul, cu biletul de trimitere: la specialitatile alergologie, endocrinologie, obstetrica-ginecologie, cardiologie, pneumologie si neurologie. Vreau sa imi invat copilul sa stie care sunt standarele in spitale, atat private cat si de stat, vreau sa stie la ce costuri, sacrificii si servicii medicale de specialitate sa se astepte. Nu vreau sa merga in policlinici si spitale cu inima stransa, cu teama de tot ce poate fi mai rau. Doctorii sunt si ei tot oameni, asistentele la fel. Pe langa profesie, sunt tati si mame, au prieteni si familie la casele lor. De aceea sper sa aiba norocul sa intalneasca mereu oameni de calitate cum sunt cei din Centrul Medica Matei Basarab, din Bucuresti. Tu ce povesti educative cu doctori ai?
Sunt datoare fata de copilul meu sa il invat sa faca lucrurile asa cum trebuie. Adica cu respect, nu cu teama. Si aici ma refer la relatia cu medicii, doctorii si alti specialisti in medicina. Cand eram eu mica, spuneam "Saru-mana!" la toata lumea, d
Oct
5
2015
Masina de paine de la PhilipsMasina de paine de la PhilipsProgresul incepe atunci cand iesi din zona de comfort. Schimbarea in bine se produce atunci cand ai curaj si te avanti in necunoscut, cand faci alegeri noi si incerci ceea ce simti tu ca ti-ar face bine insa ti-e teama. Eu mereu ma straduiesc sa nu uit aceasta stare, sa-mi constientizez zona de comfort si sa ies din ea. Am avut o perioada in care nu faceam mai nimic nou; nu avem energie si vointa ca sa incerc nicio provocare, nici macar iesirea in oras cu amicii. Nu stiu cine sau ce m-a trezit din starea de amorteala (care a durat cativa ani) si dintr-o data m-am trezit constienta ca trebuie sa ma misc, sa fac lucruri, sa iau decizii, sa ma implic. Intr-un cuvant, sa fac chestii. Cum poate un om de rand, simplu, sa iasa din zona lui de comfort? Totusi, ne place rutina, siguranta, sentimentul cald ca suntem in controlul propriei vieti. Eu am ales calea tehnologiei, caci imi este draga, imi place sa invat lucruri noi si sa primesc ajutor, mai ales in bucatarie. In societatea romaneasca, daca femeia nu sta ore in sir inchisa in bucatarie, in picioare si in baie de aburi aromati, ca dupa un timp de mister sa iasa cu cina aburinda, inseamna ca ceva este in neregula. Exista modul asta de gandire gresit care spune ca, daca nu ai muncit mult pentru un lucru, inseamna ca nu faci bine ce faci. E gresit sa alegi calea simpla, e gresit sa vrei sa-ti usurezi serile sau weekendu-urile in care e musai sa gatesti mancare si sa faci curatenie. Eu zic ca nu e chiar asa! Ca sa ies dintr-una din zonele de confort, am ales, printre altele, un aparat de facut paine (mi-am ales de aici, a fost simplu, mai ales cartea cu retete). Il folosesc si pentru a prepara un fel de cojonacel cu tot felul de fructe confiate, fulgi de cocos sau bucatele de ciocolata, insa in principal pregatesc paine de casa. Nu-mi place sa framant, stiu cum creste aluatul la dospit si urasc sa manjesc 100 de vase pentru a obtine un singur fel de mancare. Asa ca am votat cu totii ca o masina de facut paine este o decizie buna. Temerile vulpilor care nu ajung la struguri s-au dovedit gresite: nu mananc mai multa paine ca de obicei si nu o mananc prea fierbinte sa mi se lipeasca de stomac (doh!). Numai combintatiile diverse de faina ma asigura ca voi manca, de fiecare data, o paine unicat, facuta exact pe gustul meu. De ce sa ma chinui si sa framant odata la cateva zile o paine care oricum nu cred ca mi-ar iesi cum trebuie? Daca n-ar fi fost masina asta de paine, nu as fi mancat niciodata paine facuta in casa, caci talente de genul asta nu am deloc. Asta da iesire din monotonie, nu crezi? In zilele reci simt nevoia savorii unei felii de paine calda cu unt si putina sare roz (da, stiu, combinatia ingrasa, insa am si eu slabiciunile mele). Am un prajitor de paine de care sunt asa de multumita incat il tin pe masa din bucatarie (dupa cum arata, se incadreaza bine in decor). Incalzesc la el si covrigi si gauffre. Are o functie de ridicare pe care o folosesc sa ridic bucatile mici sau covrigii rupti. Peretele exterior al prajitorului de paine ramane rece, deci nu-mi fac griji daca copilul se apropie de masa. Una peste alta, nu m-as putea lipsi de el. Bine ca producatorul nu stie ca, uneori, mai incalzesc si cate un snitel. ;-) Care e zona ta de confort cu painea de casa si cea prajita? Ce preferinte ai?
Progresul incepe atunci cand iesi din zona de comfort. Schimbarea in bine se produce atunci cand ai curaj si te avanti in necunoscut, cand faci alegeri noi si incerci ceea ce simti tu ca ti-ar face bine insa ti-e teama. Eu mereu ma straduiesc sa nu u
Pagina 2 din 1112345...10...Ultima pagina »