Arhiva Categoriei: Parerea mea

Feb
14
2022
sfaturi relatii de cuplu

Vreau să dau un mic sfat, dar important, celor ce caută relații pe termen lung: ferește-te de persoanele care nu pun capacul la pasta de dinți și nu închid bine gelul de duș sau sticla de șampon. Acest gen de persoane nu duc lucrurile la bun sfârșit și așteaptă de la alții din familie sau anturaj să le termine treaba sau să strângă după ei. Și nu vrei asta!

Înainte de a-ți lega viitorul de o astfel de persoană, gândește-te dacă ești dispuns(ă) să strângi după altul ani și ani la rând. O fi iubirea mare, însă respectul trebuie să fie și mai mare, căci pe el se clădește o viață bună și o relație înfloritoare. Ca o piramidă.

Oamenii, cum fac un lucru, oricât de mic ar părea, așa fac toate lucrurile, oricât de mari și importante sunt.

Fii atent(ă) la detalii și trage singur(ă) concluziile. Nu pripite, testează-le, dar nu te băga în relații cu oameni cu obiceiuri care te vor măcina ani și ani. Sănătatea ta mentală și fizică este mai importantă decât lenea și confortul lor.

Sfatul este valabil atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

Cunoști astfel de persoane, care nu strâng după ele și se așteaptă ca altcineva să le termine treaba, oricât de măruntă și de neînsemnată ar fi ea? Ce părere ai? :scratch:

Nu uita: caracterul unei persoane se cunoaște atât în momentele grele cât și cele relaxate, atât în lucrurile mici cât și în cele mari.

P.S. În țara noastră, multe persoane au fost dădăcite de părinții lor, au fost slugărite de bunici, căpătând astfel obiceiuri proaste ce au devenit un stil de viață pentru ele. Fii atent(ă) și alege cu atenție ce potți tolera într-o relație și ce nu.

Cu alte cuvinte, alegeți greul, alegeți bătăliile.

Vreau să dau un mic sfat, dar important, celor ce caută relații pe termen lung: ferește-te de persoanele care nu pun capacul la pasta de dinți și nu închid bine gelul de duș sau sticla de șampon. Acest gen de persoane nu duc lucrurile l
Feb
6
2022
flori proaspete pentru acasa

Intrând pentru prima dată în camera pensiunii, privirea mi-a rămas fixată pe tava din fața oglinzii. Pe tavă erau 3 pahare și o mică vază, goală. Era o vază simplă, banală, drăguță, din porțelan alb, fără decorațiuni. Am ignorat-o dar nu pentru mult timp - mă sâcâia un gând.

Ce să facă un turist cu o astfel de vază? La ce-i folosește? Îmi amintesc că toate camerele de hotel și pensiune în care am fost în viața mea aveau câte o vază, mai mică sau mai mare, mai simplă sau decorată. Dar de ce? Răspunsul este evident: ca să pui flori în ea. Cine să le pună? Turistul, evident, căci vazele sunt întotdeaun goale, nu au nici măcar un strop de apă (uneori sunt pline de praf, dar asta e altă poveste) . Mai sunt unele hoteluri/pensiuni ce pun flori artificiale - sunt urâte și inutile, nu aduc nicio energie benefică camerei (părerea mea).

Și de unde să ia turistul flori? Păi să-și cumpere sau să culeagă din flora spontană, cred eu. Că doar nu o cere de la recepție. Sunt convinsă că există o categorie aparte de turiști care, după ce se cazează, căută să pună flori în vază. E ca o primă activitate pe care o poți face după ce te-ai cazat. E și un prim pas în a cunoaște zona și oamenii. Ca și cum ai primi o primă temă de făcut în cameră: pune flori în vază!

Poate că ar trebui ca hotelurile să ofere ele însele flori proaspete în camerele oaspeților, însă e destul de complicat și scump.

Și, totuși, sunt atât de importante florile proaspete într-o cameră, fie ea și de hotel sau pensiune? Se pare că da! Sunt un simbol al frumuseții, al relaxării, al bucuriei de viață. Unele persoane și companii au grijă să fie înconjurate mai tot timpul de flori proaspete, frumos aranjate. Cred că ați observat asta și la TV, în anumite reality show-uri și filme despre familii înstărite și educate.

Acum găsiți flori și în supermarketuri - Lidl, Profi, Mega Image etc - sau chiar la bunicuțele-vânzătoare din preajma piețelor sau a zonelor aglomerate. Profită de această ofertă, îți va aduce bucurie. Căci faci ceva frumos pentru tine, în primul rând.

Așadar, nu uita să iei flori proaspete pentru tine, data viitoare când mergi la cumpărături sau doar le plimbi prin cartier.

Intrând pentru prima dată în camera pensiunii, privirea mi-a rămas fixată pe tava din fața oglinzii. Pe tavă erau 3 pahare și o mică vază, goală. Era o vază simplă, banală, drăguță, din porțelan alb, fără decorațiuni. Am ign
Jan
22
2022
cuvantul anului 2022

Nu mi-e ușor să spun public că mă preocupă emoțiile, însă asta este realitatea mea și preocuparea principală în acest an. Totul a început cu mai mulți ani în urmă când, de unde de ne-unde, tot apărea în fața ochilor mei un citat. Îl parafrazez: "Când vei muri, nu contează ce ai făcut ci cum i-ai făcut pe alții să se simtă. După moarte vei simți înzecit ceea ce i-ai făcut pe alții să simtă prin cuvintele și acțiunile tale."

Aoleu, ce-au mai durut cuvintele astea. Drept în inimă s-au înfipt. Și mi-am dat seama că voi ajunge direct în Iad. :-??

Pe de alta parte, mi-am dat seama că mai aveam mult din viața la dispoziție să-mi schimb atitudinea și destinul. Long story short, de vreun an și ceva mă străduiesc cât pot de mult să (1) fiu atentă la energia din spatele fiecărui cuvânt pe care-l spun și (2) să iau în considerare cum îl fac să se simtă pe interlocutor cuvintele mele.

Mi-am dat seama și am înțeles foarte clar că, nu contează dacă am dreptate ori ceea ce am de spus este interesant, dacă felul în care o spun îl face pe interlocutor să se închidă și să nu audă mai nimic din ceea ce am de spus.

Am mai înțeles, la fel de clar, că lui Dumnezeu nu-i pasă dacă am dreptate sau nu, dacă susțin principii și idei mărețe, ci dacă ofer iubire, dacă o dau mai departe din inima mea către inima altora, dacă o scot la suprafață din alții prin cuvintele și faptele mele. Așadar, aceasta va fi busola mea în acest an.

Anul acesta va fi, pentru mine, despre emoții. Sunt atentă la ele așa cum apar în mine și cum le transmit sau le provoc în cei din jurul meu. Nu e ușor dar nici imposibil, cu atâtea resurse la dispoziție. Cuvantul anului 2022 este emoții, ceea ce demonstreaza cat de serioasa este treaba asta pentru mine.

Nu rezist tentației de a te întreba: care este relația ta cu emoțiile?

Care este cuvântul tău pentru anul 2022? Mi-ar plăcea mult să-l împărtășești cu noi.

Nu mi-e ușor să spun public că mă preocupă emoțiile, însă asta este realitatea mea și preocuparea principală în acest an. Totul a început cu mai mulți ani în urmă când, de unde de ne-unde, tot apărea în fața ochilor mei un cit
Dec
15
2021
postul craciunului invita la linistire si hibernare

Postul Craciunului se ține în familia mea de când mă știu. Nu ne era impus nouă, copiilor, însă mama gătea mâncare așa de bună de post, încât nu ne mai trebuia altceva. Am ținut postul și în facultate, și după ce m-am măritat. Mai puțin în perioada celor două sarcini și alăptări. Mi se pare postul cel mai ușor de ținut, cu multe dezlegări la pește. De când începe toamna, abia aștept să înceapă postul Crăciunului!

M-am întrebat, totuși, de ce îmi vine atât de ușor să țin acest post, de ce corpul îl cere și chiar se bucură când se apropie 15 Noiembrie, prima zi de post. Cu o săptămână sau două înainte fac curățenie în frigider, fac liste cu feluri de mâncare pe care aș vrea să le mănânc în post (Hello salată orientală cu de toate și compot de mere cu muuultă scorțișoară!) și discut cu membrii familiei despre ce înseamnă postul și ce adaptări presupune pentru fiecare dintre noi.

Cred că răspunsul la întrebările mele este legat de solstițiul de iarnă din 21 decembrie. Perioada de 7 săptămâni a postului Crăciunului este simțită de corpul meu ca o perioadă de hibernare și liniștire. De când începe Postul Crăciunului și până în prima zi de Crăciun simt nevoia să stau mai mult în casă (mai ales în weekend), să dorm mai mult și să mă gândesc la mine mai mult, să scriu și să citesc mai mult, să mă uit la filme și să procesez încet-încet ceea ce s-a petrecut în anul care se încheie. Simt nevoia să mănânc de post, mai puțin cantitativ și gătit în casă. Simt nevoia să beau multe ceaiuri fierbinți, să fac sport moderat, curățenie în casă și dușuri lungi fierbinți.

Natura și animalele au nevoie de această perioadă de hibernare pentru a-și odihni corpul și mintea. Cred și noi oamenii avem nevoie de ea, nu putem funcționa non-stop pe repede înainte.

Dar iată că în aceste timpuri moderne, societatea face tot posibilul să evite la maxim această perioadă de liniștire. Au loc petreceri, se instalează lumini prin oraș, facem cumpărături, tragem tare să terminăm proiectele anului 2021, cheltuim mai mult, facem cadouri tuturor și apelăm la mâncarea confortabilă specifică iernii. Cu alte cuvinte, adio post alimentar, ritm încetinit și liniștire interioară.

Și, totuși, cred că multă lume, ca și mine, simte nevoia de încetinire a ritmului, pe măsură ce vremea devine mult mai rece - majoritatea oamenilor consideră iarna un anotimp urât și greu, aducător de singurătate și dezolare mai ales pentru cei ce nu au familii mari și festive sau un foc zdravăn în sobă.

În realitate, iarna ne îndeamnă cu blândețe și liniște către interiorul nostru, în această perioadă de calm și reflexie, acceptând întunericul apăsător de afară și lăsând să treacă anul ce se încheie cu iertare, acceptare și iubire.

Sărbătorile de iarnă nu prea se potrivesc cu ritmul naturii ce pune stop distracției, forfotei și ne prezintă momentul perfect pentru retragerea în vizuină pentru odihnă, detașare și reorganizare.

După solstițiul de iarnă și Crăciun, nici nu ne vom da seama cât de repede se apropie noul an ce aduce noi energii, dorințe și oportunități. Și iar o luăm de la capăt.

Tu ții postul Crăciunului sau simți nevoia să hibernezi puțin în această perioadă?

Postul Craciunului se ține în familia mea de când mă știu. Nu ne era impus nouă, copiilor, însă mama gătea mâncare așa de bună de post, încât nu ne mai trebuia altceva. Am ținut postul și în facultate, și după ce m-am măritat
Nov
16
2021

Cel mai bun compot este compotul care-ți place ție. Mie îmi plac multe tipuri de compot, însă cel de mere ocupă un loc special între preferințele mele. Compotul tradițional al românilor este compotul de mere. Și având în vedere că din 15 noiembrie a început Postul Crăciunului, compotul de mere - simplu sau în combinație cu alte fructe - va fi prezent în casa mea în fiecare seara la cină.

Îmi place că este fierbinte, dulceag, aromat, sănătos. Dar cel mai mult îmi place că îmi oferă senzația aceea de căldură și relaxare la finalul unei zile obositoare și înfrigurate de toamnă. Și-mi mai place că pot face atât de multe combinații de ingrediente - în jurul mărului rege, desigur - încât nu mă voi plictisi prea repede de el.

Cea mai simplă rețetă de compot de mere, pe care o poate face și un copil/ student/ tătic singur, conține mere + apă + zahăr după gust (sau miere de albine). Dacă vrei, poți să adaugi și alte fructe: struguri, gutui, prune, pere. Dacă vrei, poți să adaugi și condimente după pofta inimii: bețe de scorțisoară, amestec de condimente pentru vin fiert, anason, puțin ghimbir, cuișoare. Pentru un plus de vitamine, pune și o felie sau două de lămâie, bine spălată și bio dacă vrei să lași coaja.

A fost o perioadă în care nu am mai făcut compot de mere, nu știu de ce. Poate pentru că asociez fierbințeala și dulceața compotului cu frigul și umezeala iernii sau a toamnei târzii. Vara, sau când e cald și frumos afară, parcă nu merge un compot de mere fierbinte. În plus, toamna oferta de mere este foarte generoasă!

Așadar, îți recomand să revii toamna/ iarna asta la compotul de mere din copilărie sau să-l descoperi acum și să-l reinventezi după placul tău. Este foarte ușor de făcut și odată ce vei prinde drag de gustul & beneficiile lui, vei inventa singură tot felul de rețete.

Dacă vrei să fii fancy până la capăt, poți folosi un feliator special pentru mere și un castron în formă de măr precum cel din poză.

Despre beneficiile compotului de mere cred că știi destule, mai ales dacă ai simțit pe pielea ta cum ți-a alinat în copilărie răceala, frigul, inima albastră, lipsa de chef, supărarea sau ți-a ținut companie în serile în care aveai mult de învățat pentru a doua zi.

Pentru mine, pe lângă beneficiile pentru sănătate, gătirea acasă a compotului de mere are și beneficii practice: toate vasele și tacâmurile implicate în proces sunt foarte ușor de spălat! Acest lucru nu e de neglijat, mai ales când ziua-lumină este atât de scurtă acum.

🍏 Care este rețeta ta preferată de compot de mere? 🍎

Cel mai bun compot este compotul care-ți place ție. Mie îmi plac multe tipuri de compot, însă cel de mere ocupă un loc special între preferințele mele. Compotul tradițional al românilor este compotul de mere. Și având în vedere că
Nov
2
2021
Respect

Simt nevoia să scriu pe acest subiect care mă macină din greu zilele astea: nu este necesar să îți placă de o persoană, de personalitatea acesteia, pentru a o respecta. Respectul nostru reciproc, între ființe umane, este un drept fundamental dar și o responsabilitate - fără respect nu putem construi nimic în societate și nici da vreo șansă oamenilor să evolueze. Personalitatea noastră este schimbătoare, adaptabilă, mai mult sau mai puțin plăcută de cei din jurul nostru.

Așadar, consider că nu trebuie să ne placă personalitatea cuiva pentru a respecta acea persoană. Respectul înseamnă "te văd, te aud, nu ești invizibil(ă)". Respectul înseamnă "nu te judec pentru felul în care ești, chiar dacă nu sunt de acord cu tine și nu te înțeleg".

Respectul reciproc înseamnă a colabora împreună pentru a rezolva probleme pentru binele comun. Înseamnă a-l lăsa pe celălalt să fie așa cum alege el să fie, a nu lua decizii în numele altora pentru că știm noi mai bine. Asta este doar o parte din ceea ce înseamnă respectul între oameni și al oamenilor față de alte ființe vii.

Cred că respectul reciproc ar trebui să se afle la baza construirii unei societăți sănătoase. Deocamdată, felul în care se manifestă societatea noastră scoate la iveală un alt mod de gândire al oamenilor: "dacă nu faci ca mine, înseamnă că ești împotriva mea și-mi vrei răul. Binele meu este mai presus decât binele tău".

Nu uita: fiecare dintre noi duce o bătălie interioară de care tu nu știi nimic, iar ceea ce vezi la exterior are puțină legătură cu ceea ce este în interior.

Tu cum vezi respectul vis-a-vis de persoanele dificile?

Simt nevoia să scriu pe acest subiect care mă macină din greu zilele astea: nu este necesar să îți placă de o persoană, de personalitatea acesteia, pentru a o respecta. Respectul nostru reciproc, între ființe umane, este un drept funda
Oct
11
2021

Unul dintre lucrurile care mă relaxează în aceste vremuri sunt serialele de la TV de genul Big Bang Theory (big fan!) La început mă enervau pauzele publicitare, mi se păreau prea dese, prea multe, prea lungi. Însă nu am ce face în privința lor. Eu nu downloadez filme pe laptop ca să mă uit cu orele și nici nu mă uit pe Netflix decât ocazional.

Așadar, m-am gândit că ar fi bine să mă adaptez la situație, să văd ce pot face eu în timpul pauzelor de publicitate de la TV, în loc să le consider timpi morți și plictisitori. Iată lista mea, pe care te invit să completezi și tu cu activitățile tale:

  • spăl vasele (manual, mă relaxează)
  • pregătesc paturile pentru somn
  • fac un duș rapid-rapid (mă pricep, iar perioada cu apă caldă oprită mi-a rafinat procesul de dușuială rapidă)
  • planific în mare ziua de mâine, pe activități și ore
  • pregătesc hainele mele și ale copiilor pentru a doua zi
  • scriu în Jurnalul Recunoștinței
  • scriu în jurnal realizările de peste zi
  • fac o scurtă meditație, dacă copiii sunt liniștiți
  • fac duș unuia dintre copii
  • strângem împreună jucăriile de pe jos
  • întind rufele la uscat pe balcon
  • fac planul de meniu pe zilele următoare

Cu alte cuvinte, pauza publicitară este un moment foarte bun pentru a învăța să valorizez timpul, să simt pe pielea mea ce pot face în 8-10 minute (pe repede înainte) și că pot foarte bine să mă ridic de pe canapea și să fac altceva decât să aștept să se termine reclamele.

Ponturi: Nr 1: evit să intru pe social media! E o capcană pentru mine. Nr. 2: pe timpul reclamelor dau sonorul mai încet, căci ele rulează foarte tare, am observat. Nr. 3: nu schimb canalul din plictiseală, căci altfel cad în altă capcană.

OK, cam asta e lista mea. Gata cu pauza publicitară, înapoi la serial!

Unul dintre lucrurile care mă relaxează în aceste vremuri sunt serialele de la TV de genul Big Bang Theory (big fan!) La început mă enervau pauzele publicitare, mi se păreau prea dese, prea multe, prea lungi. Însă nu am ce face în privi
Oct
4
2021

Adesea mă gândesc la dreptul nostru de a alege prin vot politicienii care ne conduc. Din 2 în 2 ani mergem la vot. Următoarea tură de mers la vot va fi în 2024 când vom alege și președintele țării și parlamentul și primarii și consiliile locale. Va fi pentru prima dată în istorie când toate cele patru scrutinuri se desfășoară în același an.

Și, totuși, noi votăm mai des de atât. Votăm zilnic, chiar de mai multe ori pe zi.

Cum ne exprimăm votul? Cu banii și atenția noastră. Ce votăm? Tot ce lăsăm să facă parte din viața noastră: branduri, oameni, acțiuni, evenimente, gânduri. Ce cumpărăm primește votul nostru. Ce ne atrage atenția și participarea noastră primește votul nostru.

Te-ai gândit vreodată la asta? Ce se întâmplă cu banii și atenția pe care tu le oferi în stânga și în dreapta în jurul tău, toată ziua? Acestea hrănesc afaceri, oameni, idei etc. Eu mă gândesc adesea la aceste lucruri, căci trebuie să-mi gestionez foarte bine cele 24 de ore ale zilei cu toate câte am de făcut. Învăț de la o zi la alta să prioritizez tot mai bine și mereu mă gândesc că ceea ce decid să fac, acțiunile care primesc atenție din partea mea, cresc. Iau amploare. Se dezvoltă. E ca și cum aș turna apă la rădăcină, aș îngrășa pământul și ar fi soare mai mereu în ograda mea. Doar că eu decid ce face parte din ograda mea!

Ideea e că mă străduiesc cât mai mult să fiu atentă cui acord voturile mele, zi de zi. Citesc etichetele produselor, susțin afacerile mici și corecte, reciclez și refolosesc, încerc să mă adun cu oameni de calitate, cu suflet blând și frumos, aleg să petrec cât mai mult timp în natură.

Ceea ce îți doresc și ție să faci! Doar așa vor crește lucrurile și oamenii frumoși din jurul nostru și se vor ofili & usca restul. Amintește-ți asta data viitoare când faci o cumpărătură sau petreci timpul cu unii oameni ori acorzi atenție unor idei dezbătute.

Adesea mă gândesc la dreptul nostru de a alege prin vot politicienii care ne conduc. Din 2 în 2 ani mergem la vot. Următoarea tură de mers la vot va fi în 2024 când vom alege și președintele țării și parlamentul și primarii și cons
Aug
18
2021
Ceai de mentă proaspătă și copilăria la țară

Ador menta. Adică ador un ceai de mentă proaspătă. Mă poartă cu gândul la vacanțele de vară din copilărie, petrecute la țară.

Stăteam cu frate-miu și vară-mea vreo 2-3 săpttămâni din vacanța de vară la o casă de la țară, a mătușii tatălui meu. Nu aveam nimic de făcut, așa că toată ziua exploram grădina, lanul de porumb, gârla și tot ce era în jurul casei. Duminica mergeam la biserică însă mai mult pentru că era imediat lângă casă.

În fiecare dimineață, fără excepție, aveam ceai de mentă proaspătă la micul dejun. Făcut cu apă de la pompă și gata îndulcit (nu știu cantitățile folosite de mătușă-mea), era o delicatesă. Ceaiul de mentă proaspătă a fost cafeaua copilăriei mele! Îl beam fierbinte, turnat cu polonicul din oală, cu tot cu câteva frunze. Afară era răcoare (până în ora 8, cocoșii nu au milă!), ceaiul era fierbinte, aroma era divină.

Nu știu de unde venea magia - să fi fost apa, soiul de mentă proaspătă, aerul, tinerețea, relaxarea vacanței - chiar nu știu, însă savurarea ceaiului de mentă proaspătă era cea mai mișto parte a zilei. Ceaiul ăla de mentă făcea ca totul să pară interesant, pornea focul ideilor copilărești și stârnea curiozitatea explorării.

Nu știu ce făceam toată ziua, dar n-am murit de plictiseală. Nici nu era bibliotecă în sat, nici nu ajutam la preparea mâncării (mi-ar plăcea să cred că eram gospodină, dar nu-mi amintesc acest lucru). Însă îmi amintesc aproape fiecare centimetru din jurul casei și al grădinii, plimbările prin lanul de porumb (nu mă temeam de nimic, acum nu m-aș mai aventura), drumul prin cimitir către gârlă, adunatul găinilor și al puilor seara, plimbările ocazionale prin sat ca să admirăm casele și să salutăm oamenii ieșiți la poartă.

Pentru mine, ceaiul de mentă proaspătă nu are efectul terapeutic căutat de unii ci efect sentimental garantat - mă relaxează, îmi aduce aminte de vremurile în care făceam de toate în cea mai mare relaxare, eram creativă și în elementul meu în natură. Ceaiul de mentă proaspătă îmi aduce bucurie și încredere.

Niciun ceai de mentă de pe rafturile magazinelor nu are aceeași aromă și același gust cu a celui din copilărie!

Ador menta. Adică ador un ceai de mentă proaspătă. Mă poartă cu gândul la vacanțele de vară din copilărie, petrecute la țară. Stăteam cu frate-miu și vară-mea vreo 2-3 săpttămâni din vacanța de vară la o casă de la țar
Aug
6
2021

Cu toții avem situații în viața noastră din care nu avem ce învăța decât o lecție simplă și clară, ca negru pe alb: AȘA NU!

E cât se poate de evident: așa nu merge, așa nu e bine, așa nu se poate pentru mine, așa nu se potrivește cu viața mea și felul meu de a fi.

Păi ... dacă așa nu ... atunci cum? Cum arată AȘA DA? Dacă mi-e clar că acest AȘA nu e e bine, atunci cum arată acel AȘA Da bun pentru viața mea?

Eh, dragele mele cititoare, am aflat pe pielea mea că sunt 100% responsabilă să aflu singură cum arată acel AȘA DA pentru mine. Să-l caut în altă parte sau să-l creez singură.

Dacă nu are cine să mă învețe cum e bine (deși Youtube și Google le au pe toate), e de datoria mea să-l creez, pas cu pas. Iar metoda de testare-evaluare-continuare este sfântă!

Ceea ce vreau să spun este că, dacă nu ai exemple pozitive în jurul tău, caută-le un pic mai departe decât jurul tău. Apoi un pic și mai departe. Și mai fă încă un pas, mai caută alți oameni care au găsit soluții și știu cum să trăiască așa cum vrei tu să trăiești. Învață tot ce poți prinde de la alții și testează în viața ta.

Pe scurt: din situații de genul AȘA NU înveți să cauți în altă parte sau să creezi singură acel AȘA DA. Și mai înveți să faci rapid un viraj la 180 de grade și să fugi în direcția opusă. Căci nu are rost să stai mult în mocirla lui AȘA NU!

Îți las un citat pe care să ți-l amintești când îți va fi greu: “I would rather have the pain of discipline than the pain of regret!” - Tony Robbins (Prefer să trec prin disconfortul disciplinei decât prin durerea regretului.)

Cu toții avem situații în viața noastră din care nu avem ce învăța decât o lecție simplă și clară, ca negru pe alb: AȘA NU! E cât se poate de evident: așa nu merge, așa nu e bine, așa nu se poate pentru mine, așa nu se pot
Aug
2
2021

Iată că au venit iar zilele caniculare peste noi. Dacă ne-am plâns că luna Iunie a fost excesiv de ploioasă, acum suntem în plină caniculă de Iulie-August și pare că nu se mai termină. Zilele sunt identice, este foarte cald, iar singura temperatură suportabilă este la primele ore ale dimineții.

Lumea este agitată, se plânge de căldură non-stop și o folosește ca scuză pentru orice. Amintirile despre gerul iernii sau zilele înnorate de toamnă s-au făcut scrum sub arșița care pare că încetinește timpul și dizolvă listele cu lucruri de făcut.

Cu toate astea, îmi stă în fire să găsesc ceva pozitiv în tot și toate, așa că am stat și am cugetat: Ce aduce bun în viața mea această caniculă? Ceva frumos tre' să fie în toropeala și căldura asta. Împărtășesc cu tine gândurile mele, poate te regăsești și tu printre ele. Sau măcar să vezi canicula cu alți ochi. B-)

  1. Rufele se usucă foarte repede întinse în balconul închis, dar cu ferestrele deschise. Spăl cam zilnic, câte o mașină, și în maxim 12h le strâng.
  2. Acord mai multă atenție plantelor mele, căci trebuie să le ud cel puțin o dată pe zi. Îmi place să îmi fac timp pentru ele, mă relaxează.
  3. Nu ratez nicio ocazie de a mânca înghețată.
  4. Nu se poate trăi fără dușul de la finalul zilei așa că mă bucur că am stoc din gelurile de duș preferate.
  5. Părculețul cartierului e mai mult gol așa că mă bucur de plimbări în liniște.
  6. Hidratare, hidratare, hidratare - umblu cu sticla de apă după mine, un obicei bun pe care l-am adoptat anul ăsta.
  7. Mă bucur că zilele de caniculă se suprapun cu zilele de vacanță școlară și, uneori, cu zilele de concediu. Mai bine concediu & caniculă decât concediu & ploi non stop (cum a fost în Iunie).
  8. Știi cum se simte pe față apa termală rece de la frigider, pulverizată într-un nor fin și super răcoros? Și eu!
  9. Berea fără alcool - fix acum este momentul perfect pentru ea. În restul timpului parcă nu merge, dar într-o zi toridă, uscată, interminabilă ... berea rece fără alcool este perfectă.

Ceea ce vreau să zic este că PUTEM găsi ceva bun, pozitiv, constructiv în orice context. Vremea de afară este doar un context - un context special, întâlnit câteva zile, maxim 2 săptămâni, pe an. Canicula va trece, cu siguranță. Eu aș vrea să păstrez pe piele căldura acestor zile, ca să suport mai bine gerul iernii. Și aș mai vrea să îmi reamintesc cu claritate lumina orbitoare a soarelui de la prânz ca să nu mă mai întristeze zilele în care nu văd soarele deloc (oribile zilele alea).

Adaugă tu al 10-lea punct de pe listă!

Iată că au venit iar zilele caniculare peste noi. Dacă ne-am plâns că luna Iunie a fost excesiv de ploioasă, acum suntem în plină caniculă de Iulie-August și pare că nu se mai termină. Zilele sunt identice, este foarte cald, iar sing
May
27
2021

Am zărit-o în geamul cafenelei Level Up - locul de unde îmi cumpăr cafea destul de des, dimineața după ce las copilul mic la grădiniță. Mi-a plăcut cum arăta și mi-am zis că ar fi cazul să-mi iau și eu una, decât să arunc aproape zilnic pahare de carton și capace de plastic. Apoi am văzut prețul și m-am răzgândit pe loc: 85 lei cea mare, 75 lei cea mică.

În altă zi am observat că pe ambalaj era menționat că produsul a câștigat nu știu ce concurs de design. M-am gândit: Hmm, poate că prețul ăsta este justificat...

Am căutat pe net informații despre cană și am aflat că HuskeeCup este o cana de cafea reutilizabilă, foarte rezistentă, care păstrează cafeaua caldă, fără să devină prea fierbinte pentru a o ține în mână (așa este, nu mai am nevoie de acea sleeve de carton sau silicon, cana poate fi ținută în mână cu cafea fierbinte în ea). Pentru producție s-au reutilizat resturi organice de cafea și polipropilenă de înaltă calitate, fără bisfenoli (BPA Free). 

M-am uitat și pe site-ul lor de prezentare (huskee.co) și m-au convins. Până la urmă, mi-am luat cana mare de culoare bej. Mare pentru că vreau să pot pune și smoothie în ea, bej pentru că este culoarea naturală a cojilor de cafea, materia primă din care este făcută cana.

Știți că sunt o mare fană a reciclării și că urmăresc să minimizez ambalajele pe care le arunc. Beau cafea cam zilnic, făcută de mine acasă sau cumpărată din oraș. Nu știu de ce a durat atât de mult să-mi cumpăr o cană de cafea reutilizabilă pe care să o duc direct la cafenea și să rog barista să-mi pună cafeaua acolo. Probabil că de lene sau din zgârcenie.

Îmi amintesc că o dată, la un automat de cafea din Lidl parcă, mi-am luat o cafea și, după ce tot procesul a fost gata, mi-am dat seama că nu mai erau capace disponibile. Am ramas cu un pahar de carton plin cu cafea fierbinte în mână, fără posibilitatea de a-l acoperi pentru a-l transporta mai ușor. A fost o experiență neplăcută care nu se va mai repeta pentru că acum am cu mine paharul reutilizabil HuskeeCup.

Cana se găsește de cumpărat pe emag, la bucată individuală (cană cu capac) sau la pachete de câte 4 (cana separat și capacul separat), în 2 variante de culoare. O recomand inclusiv pentru birouri și familii în care 2-3 membri beau zilnic cafea sau ceai (la pachet sau nu).

Tu folosești o cană reutilizabilă pentru cafea/ ceai/ smoothie etc? Cum e?

Update: folosesc cana de mai bine de o săpătămână, am pus în ea și cafea și ceai verde și smoothie cu căpșuni, și nu s-a decolorat deloc. Îmi place tot mai mult pe măsură de o folosesc, este practică și chiar elegantă.

P.S. Momentan platforma de blog face figuri și nu pot încărca poze cu cana mea pentru articol. Am pus câteva link-uri în text, intră pe ele și vezi cum arată cana. Voi reveni cu poze cât mai repede posibil.

Am zărit-o în geamul cafenelei Level Up - locul de unde îmi cumpăr cafea destul de des, dimineața după ce las copilul mic la grădiniță. Mi-a plăcut cum arăta și mi-am zis că ar fi cazul să-mi iau și eu una, decât să arunc aproap
Apr
2
2021

Am observat că, oriunde mă învârt în online în ultima vreme, dau peste cuvântul satisfying, adică satisfăcător. Zic online pentru că pandemia mi-a limitat mult plimbările prin țară sau alte țări (of, ce dor mi-e de un aeroport semi-aglomerat ce miroase a parfum și cafea ... ). Așa că intru mult pe bloguri, podcast-uri, Youtube, Facebook, Instagram și zilnic întâlnesc acest cuvânt, menționat cu relaxare.

Satifying înseamnă satisfăcător, mulțumitor, liniștitor, chiar relaxant - în directă legătură cu simțurile noastre.

Întrebarea care îmi vine imediat în minte este: De ce lumea caută atât de mult experiențe satisfăcătoare? Suntem oare atât de stresați și agasați încât căutam relaxare și liniștire în orice gest, oricât de mărunt, cum ar fi desfacerea unei pungi de chipsuri sau mușcatul dintr-un măr? (OK, sunt 2 întrebări ... )

Nu știu care este răspunsul corect, însă cu siguranță acest cuvânt spune multe despre lumea în care trăim. Pandemia care durează deja de mai bine de un an ne-a furat multe ocazii de a ne crea amintiri frumoase și de a ne bucura de abundența vieții pe Pământ. Așa că acum căutăm bucurii în lucrurile mici, cum ar fi atingerea suprafeței fine a unei pietricele de pe plajă sau satisfacția că lucrurile se potrivesc așa cum îți dorești tu, chiar dacă contează doar pentru tine.

Poate că apariția acestui cuvânt - satifying - marchează acest moment în istoria recentă în care suntem mai conectați la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și mai atenți la simțurile noastre. Oricum planurile noastre de viitor s-au diluat foarte mult ...

Ai remarcat și tu folosirea tot mai frecventă a acestui cuvânt? Ce experiențe sunt satifying pentru tine?

Am observat că, oriunde mă învârt în online în ultima vreme, dau peste cuvântul satisfying, adică satisfăcător. Zic online pentru că pandemia mi-a limitat mult plimbările prin țară sau alte țări (of, ce dor mi-e de un aeroport se
Jan
18
2021

Toate lumea cu care discut despre grădinița online, programul de acasă al copiilor mici și statul între aceeași pereți toată ziua este convinsă că educatoarelor le convine situația asta cu gradinițele închise.

Că e foarte simplu să facă 1 oră pe zi cu cei mici online, cine vrea și cine poate, și să-și ia salariul întreg. Că e foarte convenabil pentru ele să nu-și mai bată capul cu copiii mici 6-8 ore pe zi și să facă online ce și cât se poate (mai mult cântecele pe YouTube). Că, de fapt, doar părinții doresc redeschiderea cât mai rapidă a grădinițelor, în timp ce doamnele educatoare sunt mulțumite cu situația asta așa cum e ea.

Refuz să cred că este așa. Refuz să cred că doamnele educatoare nu își doresc redeschiderea grădinițelor. Dacă este vreo doamnă care gândește așa, dincolo de teama de Covid și problemele de sănătate personală, mai bine ar rămâne acasă.

S-a discutat atât de mult despre nevoile copiilor mici, încât nu vreau să cred că doamnele - care au făcut o școală pedagogică și alte tipuri de pregătiri speciale pentru a deveni educatoare apreciate, îndrăgite și respectate de copii - își doresc acum să stea toată ziua acasă și să interacționeze cu cei mici doar prin intermediul unui ecran.

Scriu acest articol pentru a-mi exprima indignarea că sunt părinți care gândesc atât de negativ, atât de fără speranță pentru copiii lor. Ceea ce mă enervează cu adevărat este că acești părinți nu au deloc încredere în doamnele educatoare, în actul educațional de la grădiniță și în integritatea și calitatea de om al dnelor educatoare.

Cred că cel mai tare mă enervează că părinții își pierd speranța în sistem. Își duc copiii la gradiniță, participă la fondul clasei și cadourile de Crăciun/ zi de naștere/ 8 Martie etc. dar au zero încredere în educatoare. Păi cum vine asta?

Eu cred că și doamnele educatoare își doresc să se redeschidă cât mai repede grădinițele. Chiar dacă le este greu, stresant, cu reguli multe și nu se îmbogățesc din jobul ăsta.

Eu cred că doamnele educatoare nu pun pe primul plan banul și confortul personal ci binele copiilor. Eu cred că ele au înțeles foarte bine rolul și impactul pe care-l au în viața micuților.

Sistemul educațional este construit să ne slujească pe noi, părinți și copii. Această pandemie cu Covid-19 a scos la lumină faptul că, atunci când rolul se inversează și noi, părinții, slujim sistemul, nu iese nimic bun din asta.

Atât am avut de spus pe tema asta. Sper să ne întoarcem cât mai repede la grădiniță!

Tu ce părere ai? Mi-ar plăcea să aflu punctul de vedere al unor doamne educatoare.

[Sursă foto: unsplash.com/@bethbapchurch]

Toate lumea cu care discut despre grădinița online, programul de acasă al copiilor mici și statul între aceeași pereți toată ziua este convinsă că educatoarelor le convine situația asta cu gradinițele închise. Că e foarte simpl
Nov
13
2020

În perioada asta de autoizolare și distanțare fizică combinată cu distanțarea socială am avut timp să mă gândesc serios la necesitatea, importanța și farmecul apei calde de la robinet, dar și din calorifere.

Am avut chiar și un moment în care mi-am dat seama că există o strategie prin care poți vinde apa rece la preț de apă caldă. Iată cum:

  • Obișnuiești oamenii să aibă constant apă caldă la robinet și în calorifere, fără probleme, an după an.
  • Când apar probleme cu apa caldă, nu anunți nimic public și te faci că plouă.
  • Important: chiar dacă nu curge apă caldă pe țeava corespunzătoare, menții debitul apei rece care o înlocuiește - creează iluzia că problema se va rezolva în curând iar utilizatorul o poate folosi pentru a se spăla pe mâini, de exemplu.
  • Mai dai drumul la apă călduță, la ore aleatorii din zi, la câteva zile distanță, fără să anunți un program în prealabil - astfel se creează iluzia că problema s-a rezolvat și speranța este alimentată.
  • Apa care curge pe țeava de apă caldă este doar cu câteva grade mai caldă decât apa rece care curge la același robinet - nu poți face duș cu ea, decât pe anumite părți ale corpului.
  • Toate elementele de mai sus îl determină pe utilizator să verifice des dacă apa caldă a venit, lucru ce duce la un consum destul de crescut al apei de pe țeava de caldă, deși ea este rece.
  • Nu comunici în presă sau social media niciun termen de rezolvare a problemei, nu faci nicio promisiune, dai vina pe alții și joci rolul de victimă (în loc să cauți soluții peste soluții). Asta crește frustrarea consumatorului, frustrare combătută de sperața că apa caldă va veni de-a doua zi dimineață, sau seara târziu - de aici rezultă consum aiurea.

Pare SF? Pare, dar nu este. Dacă reușești să-i faci pe consumatori să deschidă tot mai des robinetul de apă caldă și să curgă pe acolo apă rece, ai reușit imposibilul: nu cheltuiești bani pentru a încălzi apa însă încasezi bani ca și cum s-ar consuma apă caldă. Voilà!

Acest articol pare un pamflet, dar nu este - este realitatea mea din acest an, cam din primăvară. Acu' s-a rezolvat (sper!), de aceea sunt așa de relaxată.

În perioada asta de autoizolare și distanțare fizică combinată cu distanțarea socială am avut timp să mă gândesc serios la necesitatea, importanța și farmecul apei calde de la robinet, dar și din calorifere. Am avut chiar și un
Oct
15
2020

Poate crezi că e prea devreme să îmi pun dorințe de Crăciun, dar nu e. Cu cât o dorință este mai mare și mai arzătoare, cu atât ea trebuie emisă mai devreme (așa cred eu).

🎁 Dorința mea de Crăciun este ca fiecare persoană de pe planetă să aibă acces la apă caldă, gel de duș și prosop curat pentru dușul de seară.🎁

Poate ție nu ți se pare mare lucru, dar este. Mai ales atunci când nu ai apă caldă seara sau chiar toată ziua. Zi după zi. Săptămână după săptămână. Din vară până-n toamnă. Și nu glumesc deloc.

Dorința mea de Crăciun este ca fiecare om de pe planetă, de la bebeluși la înțelepții satului, să poată alege dacă la finalul zilei (sau dimineața) face un duș decent sau nu. Nu să decidă altcineva în locul lui.

Nu știu dacă e trecut în drepturile fundamentale ale omului, însă cred că ar trebui să existe dreptul la apă caldă pentru duș. Este vorba de igienă, de intimitate, de conectare cu propriul corp, de relaxare, de echilibrarea energiilor negative de peste zi.

De geluri de duș, unele 2 în 1 și pentru păr, nici nu mai vorbesc: există de toate pentru toate gusturile. Iar prosoape curate cred că se pot face, pentru fiecare locuitor al planetei. Părerea mea este că resurse sunt, toată lumea se poate hrăni și spăla civilizat, doar că sunt prost gestionate și asta duce la un dezechilibru.

Citesc o știre care spune că numai trei din cinci oameni, la nivel mondial, au dotări minime ce permit spălarea mâinilor (sursa aici). Și la noi în țară există această problemă, chiar în comunitățile care au cel mai mare nevoie de ajutor: oamenii nu au acces la educație și au familii numeroase cu mulți copii.

E oribil (adică inuman) ce se întâmplă și probabil că nu aș fi atât de afectă dacă nu aș ști cât e de minunat să faci duș la finalul zilei, iar apoi să nu mai ai această opțiune, zile la rând, fără ca măcar să existe vreun termen pentru rezolvarea acestei situații.

Așadar, dragă Moș Crăciun, te rog să nu-ți mai ocupi timpul cu cadouri pentru mine și alții ca mine, și să ne ghidezi pașii pentru a ajuta la rezolvarea acestei situații. Tu ai altă perspectivă asupra lumii și cred că știi calea cea mai bună pentru a aduce apa caldă în casele tuturor. Plus săpun/ gel de duș și prosop curat.

[Credit foto: bradul de Crăciun cu dorințe pozat de Valentin Petkov pentru Unsplash.com]

Poate crezi că e prea devreme să îmi pun dorințe de Crăciun, dar nu e. Cu cât o dorință este mai mare și mai arzătoare, cu atât ea trebuie emisă mai devreme (așa cred eu). 🎁 Dorința mea de Crăciun este ca fiecare persoană d
Oct
10
2020

A venit și luna Octombrie, cu speranța că lucrurile se vor mai liniști. Ne amăgim, cumva, că odată cu trecerea anului va trece și această nebunie mondială generată de Covid-19.

Pentru mine, această lună mi-a dezvăluit un mare secret, pe care sunt pregătită să ți-l spun și ție.

Știi ce poate fi mai nasol și mai greu de suportat decât:

  • Statul în casă cu lunile?
  • Învățatul online și, mai ales, grădinița online - grupa mică?
  • Agitația că se termină hârtia igienică, făina și altele din magazine?
  • Purtatul măștii, igiena excesivă și distanțarea fizică de cunoscuți?
  • Recalibrarea (ca să nu zic anularea) concediului din această vară?
  • Stricarea laptopului, exact când aveam mai multă nevoie de el?
  • Ștergerea de pe server a blogului la care muncesc de 12 ani de zile - chiar dacă este doar un hobby, aici este o bucățică din mine?
  • Incertitudinea zilei de mâine?
  • Nesiguranța, lipsa de umanitate și prostiile debitate de clasa politică?
  • Stresul că orice muc, tuse sau strănut înseamnă că ai luat Covid?
  • Lipsa întâlnirilor cu prietenii, mai ales joaca copiilor împreună la locul de joacă?
  • Închiderea sălii de sport pentru că nu mai sunt cliente, ceea ce duce la o mare frustrare pentru mine care mergeam de 2-3 ori pe săptămână la sală?

?????

Va spun eu: moartea propriului tată! Dap, pe 2 octombrie, chiar cu 10 zile înainte ca el să împlinească 65 de ani, a murit. Nu de Covid, nu a avut niciodată, ci de cancer la ficat.

Deși ne așteptam, starea lui se înrăutățea de la o zi la alta, vestea a venit ca o avalanșă de bolovani. Prima zi a fost îngrozitoare, am plâns toată ziua, copleșită de durere, amintiri, gânduri, regrete. Este prima experiență de genul ăsta - am mai fost la înmormântări, dar nu la persoane atât de apropiate.

În prima zi nu am putut sta de vorbă cu nimeni despre asta, nu am dat vestea nimănui. Chiar speram să nu vină multă lume la înmormântare și să fim numai noi, familia (care oricum are o structură complexă). Acum, la o săptămână după eveniment, pot discuta despre asta și vă dau și vouă vestea, aici pe blog.

Vă spun toate astea pentru că am învățat pe pielea mea că este loc de și mai rău. Bineînțeles că este loc de mai bine, spre asta tindem, însă este loc și de mai rău iar evoluția anumitor lucruri este dincolo de controlul nostru.

Am spus-o și o mai spun: începând cu anul acesta, suntem provocați să începem să fim confortabili cu a discuta subiectele incomode, neplăcute, dureroase, ascunse sub preș până acum. Și, mai mult decât atât, să învățăm să iubim și persoanele dificile, complicate și complexe. Așa cum era tatăl meu.

Se spune că iubirea vindecă totul. Acum putem testa în viața reală acest lucru, căci mulți dintre noi au nevoie de vindecare pe diverse planuri.

P.S. Revin cu o continuare a acestui articol, tot despre tata și felul în care gestionez eu situația.

A venit și luna Octombrie, cu speranța că lucrurile se vor mai liniști. Ne amăgim, cumva, că odată cu trecerea anului va trece și această nebunie mondială generată de Covid-19. Pentru mine, această lună mi-a dezvăluit un mare se
Sep
21
2020

Deși se spune "Niciodată să nu spui niciodată!", zilele trecute mi-am dat seama că nu pot ști niciodată când vorbesc sau mă văd cu o persoană pentru ultima dată. Absolut niciodată! Asta e realitatea.

Deși ne luăm la revedere cu certitudinea/ speranța că ne mai vedem, că ne mai întâlnim, că mai vorbim, că suntem oricum conectați prin social media, totuși lumile noastre se separă total și interacțiunea noastră se încheie.

Nici nu mai zic de situațiile în care cineva moare ... atunci chiar că nu știu niciodată care este ultimul moment în care mai vorbim sau ne mai vedem.

Ceea ce vreau sa să spun este că viața este tot mai imprevizibilă, deși pare previzibilă căci încă ne facem planuri și anotipurile sunt așa cum le știm noi. Stăm pe nisipuri mișcătoare, deși cimentul de sub picioarele noastre este la fel de solid ca înainte.

Ceva s-a schimbat în ultima perioadă, nu știu exact ce, nu pot să o formulez în cuvinte. Ca și cum regulile după care funcționam până acum s-au schimbat - nu radical, dar schimbarea se simte. Și nu e numai virusul Covid-19 de vină. El e, cumva, un catalizator. Poate chiar un țap ispășitor.

Subiectul ăsta s-a infiripat în mintea mea, în ultima vreme, destul de des. Cu prietenii nu ne-am mai adunat, căci fiecare e prins cu ale lui. Sălile de sport și saloanele de îngrijire se închid fără preaviz pentru noi, clientele. Și atunci oamenii dispar, unul câte unul.

Ceea ce vreau să spun este că viitorul este imprevizibil, chiar prea imprevizibil. Nu se știe niciodată când vorbești pentru ultima dată, sau te vezi, cu o persoană.

Așa că, fă ca fiecare interacțiune să conteze pentru bine, să încline balanța spre iubire și creștere. Așa vei fi liniștită și nu vei avea regrete.

Deși se spune "Niciodată să nu spui niciodată!", zilele trecute mi-am dat seama că nu pot ști niciodată când vorbesc sau mă văd cu o persoană pentru ultima dată. Absolut niciodată! Asta e realitatea. Deși ne luăm la revedere c
Jul
28
2020

Noul subiect care mă preocupă până la obsesie zilele astea este RESPECTUL. Am observat că lipsește în societatea românească, lipsește și la mine în familia extinsă și nu îmi place deloc acest lucru - lipsa de respect face ca totul să devină o competiție pentru locul I la categoria Eu știu mai bine/ Eu am dreptate. Refuz să particip la o astfel de competiție, nu am nimic de apărat și de demonstrat nimănui.

Dacă ar exista respect între noi și față de toate ființele de pe planetă, viața noastră ar fi mult mai frumoasă și ușoară.

Respectul este o alegere, nu este ceva ce poate fi obținut prin constrângere de la altă persoană.
Respectul este oferit în mod deliberat doar pentru că a fost învățat într-un mod admirativ și clar în copilărie. Nu uita, copiii oferă numai ce au văzut, simțit, experimentat pe propria piele - altfel nici nu știu cum arată respectul. De aceea, este esențial ca copiii să învețe ce este respectul direct de la părinți - părinții să-și respecte copiii mai presus decât orice.

Dacă respectul este rezultatul fricii și controlarea respectului înseamnă manipulare, atunci nu mai este vorba de respect ci de cu totul altceva.

Respectul este important/ vital, este o trăsătură umană; respectul pentru toate ființele este înnăscut în noi toți însă a ajuns să fie manipulat în noi prin frică, control și lăcomie.

Nu se poate cere respect, se poate doar da!
În calitate de părinte sau unchi/mătușă, discută cât mai des cu copilul despre respect. Chiar dacă se plânge că primește încă o predică, în final se lipesc informațiile de el și îți va fi recunoscător că a învățat atât de multe de la tine.

Respectul este o alegere pe care o facem în interiorul nostru față de noi înșine și față de alții. Copiii învață de la adulți cum arată respectul față de alții și cum se simte când cineva te respectă (părinții și alti membri ai familiei îl respectă pe copil).

La 10-11 ani, cât are fiica mea acum, respectul înseamnă să fii ascultat și luat în serios, iar să fii respectuos înseamnă să-i asculți pe alții chiar dacă atenția ta este împrăștiată peste tot.
Pe măsură ce copiii cresc, ei învață că respectul se transmite și prin felul în care vorbesc unii cu alții, tonul vocii, felul în care comunici nevoile tale celor din jur. Mai târziu, respectul ia forma demnității, a felului uman în care îi tratezi pe cei din jur dar și pe tine.

Respectul este o alegere. Îl oferi sau nu.
Însă, pentru a ajunge la maturitatea de a înțelege și trăi în respect deplin, este necesar să experimentăm lipsa respectului și consecințele sale asupra relațiilor interumane.

Exact ceea ce fac eu acum și ceea ce scoate la iveală această pandemie cauzată de COVID-19: lipsa de respect față de om exprimată de instituții, restaurante, comunități, familii etc.

Nu este ușor să învățăm respectul pe calea cea grea. Nu este ușor să respecți pe cineva într-o conversație când cealaltă persoană arată lipsă totală de respect, intenționat sau nu - însă aceasta este munca unui adult într-o relație. Adultul trebuie să mențină baza respectului astfel încât copilul să învețe cum acesta arată, cum se simte în interiorul său.

Eu am fost învățată că respectul este/ vine din FRICĂ. Am fost un copil respectuos, o tânără adultă respectuoasă, însă nu era respectul meu, nu era un respect izvorât din înțelegerea a ceea ce este respectul în esență. Cu siguranță nu mă respectam pe mine însămi. Adevărul este că îmi era teamă să nu arăt lipsa de respect. Simțeam că părinții alegeau să respecte un străin decât pe mine, de frica de a fi judecați sau tratați în mod defavorizat.

Așa că arătam respect în exterior, ca să nu sufăr în interacțiunile cu alții, în timp ce în interior eram confuză și indignată.

Așa arată peisajul intern al unei persoane forțate să-i respecte pe alții prin teamă și pedeapsă - nu vedeam mult respect la adulții din jurul meu.

Respectul este un proces ce se învață și copiii trebuie să treacă prin el pentru a-l învăța în mod autentic - dacă este construit pe o bază de frică va deveni o casă din cărți de joc.

Când respectul este rezultatul învățării din experiența conexiunilor și consecințelor (rănim sentimentele altora și învățăm din asta) din cadrul relațiilor, atunci el devine fundamental pentru felul în care interacționăm în viața noastră, atât cu noi înșine cât și cu alții.

Discuțiile cu copiii despre respect merită tot efortul deoarece ei chiar sunt viitorul planetei. Chiar dacă copiii nu apreciază efortul, discuțiile trebuie avute cu blândețe și răbdare. Pe măsură ce vor crește, se vor vedea rezultatele.

Oricât de grele, enervante sau plictisitoare ar fi conversațiile și momentele de conectare cu copiii, indiferent de vârstă, ele merită pe deplin și devin esențiale unei dezvoltări armonioase pe termen lung.

Noul subiect care mă preocupă până la obsesie zilele astea este RESPECTUL. Am observat că lipsește în societatea românească, lipsește și la mine în familia extinsă și nu îmi place deloc acest lucru - lipsa de respect face ca totul
Jun
23
2020
Una dintre cele mai mari bucurii ale mele este dușul de la finalul zilei. Fiecărei zile, fără excepție. După cum vă povesteam altă dată, am o vastă colecție de geluri de duș de la Yves Rocher iar dușul de seară este o adevărată bucurie pentru mine (exceptând întreruperile copiilor și enervanta ușă care rămâne intredeschisă după ei). Doar că acum a apărut și excepția – nu mai este apă caldă la robinet de vreo săptămână. Nu avem centrală și nici robinet special, așa că depindem de apa caldă furnizată de primăria Bucureștiului. Surprizele de genul ăsta nu sunt dese, dar acum se joacă cu nervii noștri care oricum sunt prea întinși după 3 luni de autoizolare. Aș prefera sa oprească gazele naturale, dar să dea apă caldă. Aș prefera să fi anunțat cumva (SMS, e-mail), măcar cu o oră înainte, că vor opri apa caldă și să aproximeze perioada. Așa aș fi scăpat de stresul imprevizibilului și al așteptării în van. Și uite așa învățăm să apreciem lucrurile simple, cum este dușul cald de la finalul zilei. Ieri au dat drumul la apă caldă pentru câteva ore și au oprit-o fix când mă pregăteam să închei ziua într-un mod plăcut și practic: sub duș. Am sperat că pot începe ziua de azi mai bine și că voi găsi apă caldă la robinet, dar nu a fost să fie ziua bună de dimineață. Am aflat astfel că lipsa apei calde îmi strică cheful, mă face irascibilă și devin enervantă pentru cei din jur. Ceea ce sper că nu ți-am transmis și ție, poate ești mai tolerantă decât mine la astfel de probleme. Tu cum ești când nu ai apă caldă acasă?
Una dintre cele mai mari bucurii ale mele este dușul de la finalul zilei. Fiecărei zile, fără excepție. După cum vă povesteam altă dată, am o vastă colecție de geluri de duș de la Yves Rocher iar dușul de seară este o adevărată bucu