Azi noapte nu am avut somn si mi-a venit in minte urmatorul experiment: sa stau 30 de zile in Grecia, la o locatie pe malul marii si sa citesc multe carti, dupa care sa scriu pe blog despre carti si despre Grecia.

Parca 33 de zile suna mai bine decat 30 de zile, deci as sta 33 de zile acolo, singura (fara familie si prieteni), doar eu cu gandurile mele.
Nu stiu de ce am ales Grecia, insa nu m-as vedea facand asta pe litoralul altei tari, Turcia sau Bulgaria de exemplu.
Toata ziua as citi, as face plaja & balaceala, m-as plimba si as manca diverse chestii locale. Nu cred ca m-as plictisi, poate doar dorul de casa si familie m-ar molesi putin.

As manca multe fructe si salate, peste si legume la gratar la tavernele de pe malul marii. As dormi la pranz si m-as plimba pana noaptea tarziu in locurile aglomerate. As face poze si as culege tot felul de frunze si flori, pietricele si scoici cu care sa alcatuiesc un altfel de jurnal.

Cat despre carti … am deja un wishlist destul de lung intr-o librarie online. Nu renunt la ele, cu siguranta voi ajunge sa le citesc in viitor. Insa parca acum as vrea sa simt nisipul fierbinte sub fund si paginile incinse ale cartii care ma absoarbe cu totul incat uit ca sunt pe un sezlog la umbra (nu as sta la soare zilnic timp de 33 de zile – poate doar putin la primele ore ale diminetii sau seara tarziu, inainte de apus).

Ma gandeam la o locatie in regim all inclusive, insa parca nu se asorteaza cu ce vreau eu sa obtin. M-as simti constransa asa, n-as mai putea face ce vreau si cand vreau. In plus, e destul de aglomerat in astfel de locuri, ceea ce mi-ar distrage atentia de la mine. Nici nu mananc asa de mult, deci tot all inclusive-ul ar fi degeaba.
Sau … m-as transforma intr-un observator secret care urmareste oamenii din umbra si le noteaza gesturile ciudate. Ma mai gandesc la varianta asta.

Deci cred ca prefer o vila pe malul marii, cu o bucatarie utilata si un pat confortabil. Nu m-as putea lipsi de dusul zilnic si trusa mea pentru ingrijire – exact asta as lua cu mine pe o insula pustie, nu alte nebuniii (carti, muzica, filme, poze etc etc).

Bineinteles, toate astea sunt doar o dorinta, o fantezie. Nu am bani pentru asa ceva si nici motivatia necesara pentru a trece peste piedici. Este o dorinta destul de egoista, mai ales fata de familia mea. Nu stiu ce ar intelege Ruxi daca i-as povesti ce fac eu in Grecia timp de 33 de zile fara ea.

Nu stiu daca toate astea exprima dorul meu de mare sau nevoia neexprimata de a petrece timp doar cu mine.

Daca s-ar gasi un sponsor care sa-mi plateasca drumul, cazarea si masa si altul care sa-mi dea cartile, plus o recompensa pentru tot efortul, parca situatia ar fi alta. I-as povesti Ruxandrei ca-i aduc lucruri frumoase din Grecia si, in plus, are ocazia sa petreaca 33 de zile numai cu taticul ei, pe care-l adora. Sigur s-ar descurca impreuna (le-as face liste peste liste cu meniuri, activitati, program zilnic etc).

Eh, e doar un vis intr-o noapte fara somn. Nici nu stiu ce mi-a venit sa scriu despre asta. Sau poate am dormit prea mult si nu mi-am dat seama.