Arhiva Lunii: July 2020

Jul
30
2020
Rotta Natura te ajută în procesul de slăbire

Dacă te-ai decis că a venit vremea să dai jos kilogramele în plus, află că slăbitul este un proces ce nu se întâmplă atăt de repede pe cât ți-ai dori. Un regim de slăbit natural necesită timp și perseverență, însă chiar și așa pot exista motive pentru care nu slăbești.

De exemplu, poate că te antrenezi în mod regulat, însă consumi prea multe calorii. Poate că mergi la sală de 3-4 ori pe săptămână și mănânci curat, însă ai o problemă de sănătate ce îți afectează ritmul în care dai jos din kilograme.

De ce nu slăbești, chiar dacă faci sport și mănânci sănătos și echilibrat? Există mulți factori ce influențează slăbitul, unii mai evidenți decât alții. Merită să îi iei în considerare pentru a te asigura că eforturile tale vor conduce la rezultatele dorite.

1. Lipsa răbdării
Chiar dacă nu-ți scade greutatea, asta nu înseamnă că nu ai rezultate pozitive. În corpul tău au loc schimbări pe care cântarul nu le înregistrează, așa că nu te lăsa descurajată de cântar atunci când evaluezi succesul dietei. Pune-ți următoarele întrebări când te uiți la rezultatele tale:

  • Sunt realiste obiectivele mele privind greutatea? Experții consideră că un obiectiv realist și ușor de susținut în timp este pierderea în greutate a unui sfert de kilogram până la un kilogram pe săptămână.
  • Chiar nu se vede niciun rezultat? Uită de cântar și observă alte schimbări care se produc în corpul tău: pierzi centimetri în loc de kilograme, hainele se așează diferit pe tine, undeva pe corp se observă o tendință de slăbire. Chiar dacă nu pierzi centimetri sau pielea nu devine mai fermă acolo unde îți dorești, asta nu înseamnă că procesul nu se întâmplă în alte părți ale corpului.
  • Țin dieta destul de mult timp pentru a obține rezultatul dorit? De regulă durează 3 luni sau mai mult pentru a vedea schimbări semnificative. Pentru alte persoane ar putea dura și mai mult, depinde de rezistența corpului la schimbare. Ține minte că acest proces de slăbire nu este întotdeauna liniar. Nu vei slăbi în același ritm de la o săptămână la alta dacă nu urmezi un program de dietă și exerciții fizice cu o acuratețe de 100%.
  • Obțin și alte beneficii de pe urma dietei? Cu alte cuvinte: te simți mai bine? Dormi mai bine? Ai mai multă energie și te poți concentra mai bine la muncă? Fă o listă cu aceste beneficii și recitește-o de fiecare dată când te simți descurajat(ă). Ține minte că și aceste avantaje sunt câștigate de partea ta.

2. Ești stresată
Stresul și creșterea în greutate, sau imposibilitatea de a slăbi, merg mână în mână. Stresul constant provoacă multe probleme de sănătate - iată doar câteva moduri în care stresul afectează regimul tău de slăbit natural:

  • Ai pofte. Când suntem stresați sau nefericiți, majoritatea dintre noi avem poftă de mâncare dulce sau grasă care să ne facă să ne simțim mai bine.
  • Crește nivelul de cortizol. La fel ca lipsa de somn, prea mult stres stimulează producția de cortizol. Nu numai că mărește apetitul, dar poate cauza și depozitarea grăsimii abdominale.
  • Nu prea mai faci mișcare. Lipsa de energie, oboseala, sau stresul te face să consideri o oră de aerobic drept … prea mult.

Un punct bun de plecare pentru a combate stresul cronic este luarea de pauze scurte pe parcursul zilei pentru a verifica în mod conștient felul în care te simți și a face câteva exerciții care să coboare tensiunea din corp. O altă recomandare se referă la meditație - îți va aduce mai mult calm în viața ta. Observă dacă, în timp, meditația te ajută să te abții de la mâncatul impulsiv.

Reține faptul că stresul cronic nu poate fi rezolvat fără ajutor specializat care să te ajute să identifici factorii de stres precum și cele mai bune metode a-i gestiona.

3. Schimbi ritmul în weekend
Îți este familiar scenariul în care mănânnci sănătos și faci sport în timpul săptămânii pentru ca în weekend să te relaxezi de tot și să cazi în extrema cealaltă? Deși câteva pauze și mici momente de plăcere sunt în regulă, a renunța la regimul de slăbit natural pe perioada weekend-ului poate dăuna obiectivelor tale.

În general, pentru a slăbi jumătate de kilogram într-o săptămână, trebuie să renunți la 500 de calorii prin dietă sau exerciții fizice în fiecare zi. Dacă te ții de plan timp de 5 zile, iar în weekend mănânci prea mult sau nu mai faci mișcare deloc, e ca și cum ai face un pas înainte și doi înapoi.

Asta nu înseamnă că nu poți avea momente de răsfăț, însă trebuie să ții cont de ele și să le echilibrezi în zilele următoare pentru a nu-ți sabota rezultatele.

Iată câteva sugestii:

- Rezistă meselor îmbelșugate. În loc ca, sâmbătă și duminică, să dai frâu liber mâncatului, alege unul sau două lucruri la care râvnești și pe care vrei să le savurezi în weekend. Apoi revino la regimul natural de slăbit pentru restul weekend-ului.
- Evită recompensele. Dacă ai mâncat curat și natural toată săptămâna, vei avea tentația să te recompensezi în weekend. Face bine la motivație să ai un obiectiv, însă încearcă recompensele de genul experiențelor - un film sau o cumpărătură interesantă - în locul mâncării.
- Continuă să faci mișcare. Este OK să te odihnești în weekend, însă asta nu înseamnă să fii complet sedentar(ă). O plimbare cu familia sau un joc în aer liber contează pentru sănătatea ta, chiar dacă nu este mișcare organizată și structurată.
- Planifică-ți distracția. Dacă vrei să te alinți puțin în weekend, planifică-ți recompensele integrându-le în rutina alimentară și de sport. De exemplu, dacă vrei să ieși la o pizza cu prietenii vineri seara, planifică-ți un prânz mai ușor joi sau vineri și trage mai tare la antrenamentul de joi.

În concluzie: ține cont de faptul că oamenii sănătoși nu arată toți la fel și că gândirea negativă te poate păcăli să crezi anumite lucruri despre tine care pur și simplu nu sunt adevărate. Gândește-te la tot ce îți place la corpul tău. Apreciind toate felurile în care corpul te susține în viața de zi cu zi te va ajuta să-ți îmbunătățești părerea despre propriul corp.

Dacă te-ai decis că a venit vremea să dai jos kilogramele în plus, află că slăbitul este un proces ce nu se întâmplă atăt de repede pe cât ți-ai dori. Un regim de slăbit natural necesită timp și perseverență, însă chiar și a
Jul
28
2020

Noul subiect care mă preocupă până la obsesie zilele astea este RESPECTUL. Am observat că lipsește în societatea românească, lipsește și la mine în familia extinsă și nu îmi place deloc acest lucru - lipsa de respect face ca totul să devină o competiție pentru locul I la categoria Eu știu mai bine/ Eu am dreptate. Refuz să particip la o astfel de competiție, nu am nimic de apărat și de demonstrat nimănui.

Dacă ar exista respect între noi și față de toate ființele de pe planetă, viața noastră ar fi mult mai frumoasă și ușoară.

Respectul este o alegere, nu este ceva ce poate fi obținut prin constrângere de la altă persoană.
Respectul este oferit în mod deliberat doar pentru că a fost învățat într-un mod admirativ și clar în copilărie. Nu uita, copiii oferă numai ce au văzut, simțit, experimentat pe propria piele - altfel nici nu știu cum arată respectul. De aceea, este esențial ca copiii să învețe ce este respectul direct de la părinți - părinții să-și respecte copiii mai presus decât orice.

Dacă respectul este rezultatul fricii și controlarea respectului înseamnă manipulare, atunci nu mai este vorba de respect ci de cu totul altceva.

Respectul este important/ vital, este o trăsătură umană; respectul pentru toate ființele este înnăscut în noi toți însă a ajuns să fie manipulat în noi prin frică, control și lăcomie.

Nu se poate cere respect, se poate doar da!
În calitate de părinte sau unchi/mătușă, discută cât mai des cu copilul despre respect. Chiar dacă se plânge că primește încă o predică, în final se lipesc informațiile de el și îți va fi recunoscător că a învățat atât de multe de la tine.

Respectul este o alegere pe care o facem în interiorul nostru față de noi înșine și față de alții. Copiii învață de la adulți cum arată respectul față de alții și cum se simte când cineva te respectă (părinții și alti membri ai familiei îl respectă pe copil).

La 10-11 ani, cât are fiica mea acum, respectul înseamnă să fii ascultat și luat în serios, iar să fii respectuos înseamnă să-i asculți pe alții chiar dacă atenția ta este împrăștiată peste tot.
Pe măsură ce copiii cresc, ei învață că respectul se transmite și prin felul în care vorbesc unii cu alții, tonul vocii, felul în care comunici nevoile tale celor din jur. Mai târziu, respectul ia forma demnității, a felului uman în care îi tratezi pe cei din jur dar și pe tine.

Respectul este o alegere. Îl oferi sau nu.
Însă, pentru a ajunge la maturitatea de a înțelege și trăi în respect deplin, este necesar să experimentăm lipsa respectului și consecințele sale asupra relațiilor interumane.

Exact ceea ce fac eu acum și ceea ce scoate la iveală această pandemie cauzată de COVID-19: lipsa de respect față de om exprimată de instituții, restaurante, comunități, familii etc.

Nu este ușor să învățăm respectul pe calea cea grea. Nu este ușor să respecți pe cineva într-o conversație când cealaltă persoană arată lipsă totală de respect, intenționat sau nu - însă aceasta este munca unui adult într-o relație. Adultul trebuie să mențină baza respectului astfel încât copilul să învețe cum acesta arată, cum se simte în interiorul său.

Eu am fost învățată că respectul este/ vine din FRICĂ. Am fost un copil respectuos, o tânără adultă respectuoasă, însă nu era respectul meu, nu era un respect izvorât din înțelegerea a ceea ce este respectul în esență. Cu siguranță nu mă respectam pe mine însămi. Adevărul este că îmi era teamă să nu arăt lipsa de respect. Simțeam că părinții alegeau să respecte un străin decât pe mine, de frica de a fi judecați sau tratați în mod defavorizat.

Așa că arătam respect în exterior, ca să nu sufăr în interacțiunile cu alții, în timp ce în interior eram confuză și indignată.

Așa arată peisajul intern al unei persoane forțate să-i respecte pe alții prin teamă și pedeapsă - nu vedeam mult respect la adulții din jurul meu.

Respectul este un proces ce se învață și copiii trebuie să treacă prin el pentru a-l învăța în mod autentic - dacă este construit pe o bază de frică va deveni o casă din cărți de joc.

Când respectul este rezultatul învățării din experiența conexiunilor și consecințelor (rănim sentimentele altora și învățăm din asta) din cadrul relațiilor, atunci el devine fundamental pentru felul în care interacționăm în viața noastră, atât cu noi înșine cât și cu alții.

Discuțiile cu copiii despre respect merită tot efortul deoarece ei chiar sunt viitorul planetei. Chiar dacă copiii nu apreciază efortul, discuțiile trebuie avute cu blândețe și răbdare. Pe măsură ce vor crește, se vor vedea rezultatele.

Oricât de grele, enervante sau plictisitoare ar fi conversațiile și momentele de conectare cu copiii, indiferent de vârstă, ele merită pe deplin și devin esențiale unei dezvoltări armonioase pe termen lung.

Noul subiect care mă preocupă până la obsesie zilele astea este RESPECTUL. Am observat că lipsește în societatea românească, lipsește și la mine în familia extinsă și nu îmi place deloc acest lucru - lipsa de respect face ca totul
Jul
23
2020

Nu știu cum vă simțiți voi, însă la mine pare a fi liniștea dinaintea furtunii. Și am impresia că anul ăsta greu și urât este primul dintr-un șir de vreo 3.

Nu cred că această perioadă unică în istorie va trece prea repede, însă sper să avem înțelepciunea să luam cele mai bune decizii pentru umanitate.

Poate că avem impresia că nu știm ce să facem, ce decizii să luam pentru a trece cu bine de pandemie, însă eu cred că, în adâncul nostru, știm ce e de făcut.

Fiecare dintre noi are în interior o buslă care indică drumul cel bun. Fiecare dintre noi știe ce are de făcut pentru a fi bine pentru toată lumea. A venit momentul să ne găsim curajul de a urma busola și a asculta vocea interioară ce ne șoptește indicații.

Toată nebunia asta cu pandemia și virusul ce afectează întreaga planetă ne determină să ne mobilizăm împreună, tot la nivel planetar, și să învățăm unii de la alții, să ne încurajăm, să ne ghidăm și să luăm deciziile grele împreună. Binele învinge și noi ducem această bătălie împreună.

Ce vremuri interesante să fim aici pe Pământ! Am uitat în ce luptă ne-am băgat, însă acum avem toate motivele să ne reamintim - putem face Rai din viața pe Pământ. Dacă nu ne iese planul, nu-i nicio problema, Mama Natură poate prospera și fără specia umană.

Așa că haideți să ridicăm capul din nisip și să fim oamenii curajoși care am promis că vom fi atunci când am început călătoria pe Pământ. Dacă cititul vă relaxează, luați o revistă și începeți să visați cu ochii deschiși. Nu se știe de unde vin ideile bune!

Galeria foto pentru coperțile & cadourile revistelor lunii August 2020: [nggallery id=360]

[Sursă foto: facebook.com/SWAROVSKI.global] Nu știu cum vă simțiți voi, însă la mine pare a fi liniștea dinaintea furtunii. Și am impresia că anul ăsta greu și urât este primul dintr-un șir de vreo 3. Nu cred că această perioa
Jul
8
2020

Întreaga noastră planetă trece, pentru prima dată în istoria sa, în mod simultan, printr-un proces de jelire. Jelim cu toții, chiar dacă o facem în mod conștient sau nu, cu intenție sau nu, chiar dacă o recunoaștem sau o negăm.

Jelim cu toții pierderea unui stil de viață. Jelim pierderea felului în care ne trăiam viețile înainte de declanșarea pandemiei, a carantinelor/ autoizolării și a stărilor de urgență. Acel stil de viață ne-a fost luat și simțim durere în suflet și tristețe.

Nici eu nu mi-am dat seama de acest lucru, până când l-a auzit într-un podcast al lui Gregg Braden. Focusul media asupra cifrelor, măsurilor, protecției, aprovizionării, greșelilor etc. m-a sufocut și nu mi-a mai lăsat spațiu pentru a conștientiza emoțiile în legătură cu această pandemie și consecințele sale.

Da, pandemia m-a afectat și emoțional, deși consider că tot parcursul vieții mele m-a cam pregătit pentru acest moment. Și eu jelesc, alături de întreaga lume, pierderea unui stil de viață și a unor libertăți care îmi dădeau mii de motive de fericire iar eu nu știam asta.

Pentru mine, jalea asta e ca un fel de tristețe ce mă demotivează și mă amorțește cumva (e greu de pus în cuvinte). Alții trec prin furie, indignare, confuzie, frustrare, depresie, pierderea încrederii etc.

Întreaga planetă trece prin acest proces, simultan, de jelire. Suntem ființe sociale și acum nu ne mai putem întâlni și aduna așa cum o făceam în trecut, la conferințe, întâlniri de socializare, mese la restaurant, evenimente sportive, concerte, filme în sălile de cinema și multe alte astfel de evenimente sociale. Această pierdere, a socialului, este pentru noi ca orice altă pierdere – ne îndurerează și ne împinge să parcurgem procesul de jelire.

Autoarea Elisabeth Kubler-Ross vorbește, în cartea sa, foarte clar despre procesul de jelire și cele 5 etape pe care le presupune. Moartea este o formă de pierdere, cea mai profundă, și de aici s-au născut cele 5 etape ale jelirii menite să ne aducă la acceptare. Noi trecem prin alt fel de pierdere, însă cele 5 etape ale sale se aplică și în acest caz.

Nu ne vom mai întoarce niciodată la felul în care trăiam înainte de pandemie, pentru că acea lume nu mai există. Întrăm într-un nou normal și întrebarea se pune cum arată acest nou normal? Răspunsul este că nu știm, nimeni nu știe, pentru că îl determinăm chiar acum. Deciziile pe care le luam chiar acum determină lumea nouă ce se naște și noul normal în care vom trăi.

Așa că trebuie să fim atenți, și tu și eu și toată lumea, la gândurile, fricile, dorințele și deciziile pe care le luam în fiecare moment. Dacă nu mai putem trăi ca până acum, cum ne dorim să arate viața noastră, acest Rai pe Pământ?

Te invit să-ți faci timp și să contemplezi această întrebare în jurnalul tău zilnic sau mai jos într-un comentariu.

Întreaga noastră planetă trece, pentru prima dată în istoria sa, în mod simultan, printr-un proces de jelire. Jelim cu toții, chiar dacă o facem în mod conștient sau nu, cu intenție sau nu, chiar dacă o recunoaștem sau o negăm. Jelim
Jul
6
2020

Așteptările sunt o capcană, în care eu am căzut toată viața mea de până acum.
Dacă se îndeplineau, mă așteptam la asta și bucuria împlinirii era slăbită.
Dacă nu se îndeplineau, eram dezamăgită.
Și pentru că nu se îndeplineau în mod constant și devenise un mod de viață, începusem să pierd din încrederea în sine și în propriile puteri.

Căutările mele mi-au adus. așa cum era de așteptat, răspunsul direct în cale: în loc de așteptări este mai sănătos să-mi setez intenții.

Am simțit o mare ușurare când am aflat despre această strategie mentală!
În loc să mă aștept să câștig să câștig o cursă, de exemplu, îmi setez intenția de a mă pregăti cât de bine pot și de a alerga cât de repede pot. Dacă voi câștiga cursa, nu depinde numai de mine, sunt mulți factori dincolo de controlul meu – vremea, circumstanțele, oponenții înscriși în cursă.

În loc să mă aștept să fiu bogată până ajung la jumătatea vieții mele (50-60 de ani, să zicem, restul bornelor le-am ratat), îmi setez intenția de a munci cât pot eu de mult și de inteligent (poți învăța asta din cărți). Dacă mă voi îmbogăți nu depinde numai de mine – sunt mulți factori pe care eu nu-i controlez: contextul economic, evoluția concurenței și sincronizarea.

Dacă așteptările mele sunt ca cineva să se schimbe datorită interacțiunii cu mine, mă păcălesc singură, căci numai de el/ ea depinde dacă se va schimba sau nu.

Controlul complet, oricât de mult mi l-aș dori uneori, este o mare iluzie. Tot ce pot face este să mă străduiesc cât de bine pot și apoi să mă detașez emoțional de rezultat.

Ce va fi va fi! Iată o lecție de viață foarte valoroasă, ce te poate scuti și pe tine de multă suferință emoțională.

Așteptările sunt o capcană, în care eu am căzut toată viața mea de până acum.Dacă se îndeplineau, mă așteptam la asta și bucuria împlinirii era slăbită.Dacă nu se îndeplineau, eram dezamăgită.Și pentru că nu se îndeplineau