Îmi plac avocado și mango. Atât de mult încât sâmburii îi pun la încolțit. Sunt mari și frumoși și se prind relativ destul de repede. De aceea am pe balcon multe recipiente de plastic cu pământ și câte un sâmbure pus la prins. Nu am unde să plantez micile plăntuțe, nu am pământ la țară sau grădină la bloc, însă chiar nu mă lasă inima să arunc sâmburii ăștia de mango si avocado când văd cât de frumoși sunt și cât de repede fac rădăcină. Poate că într-o zi o să am unde să-i plantez. Sunt plăntuțe firave, care ar vrea în aer liber și în pământ fertil. Deocamdată stau la mine pe balcon. Mereu am avut un punct slab pentru copaci, pomi și tot ce înseamnă verdeață. Mi se rupe inima când văd crengi rupte (mai ales primăvara când pomii sunt înfloriți) de vânt sau furtună, ori flori rupte. Dacă ar fi după mine, aș replanta fiecare creangă vie și sămânță sau sâmbure. Chiar mi se pare risipă de material viu atunci când arunc sâmburii de măr sau pară sau caisă sau ... Din câte am observat eu în plimbările mele prin țară, sunt multe terenuri agricole care nu sunt valorificate, din diverse motive. Cum ar fi oare să le transformăm în livezi de pomi fructiferi de mango sau avocado? Cum ar fi ca orașele să aibă grădini publice din care oamenii să-și poate culege singuri fructe? Sau poate gradinițele din fața blocurilor să fie disponibile pentru plantat puieți de avocado și mango sau roșii sau ardei sau orice. Cred că știu răspunsul la aceste întrebări și mai știu și de ce nu sunt posibile aceste scenarii: societatea românească nu a ajuns la stadiul la care să avem încredere unii în alții și să muncim împreună pentru interesul comun. Mango și avocado au atâtea beneficii încât chiar merită să încercăm să îi aclimatizăm la noi în țară și să învățăm mai multe despre ei. Ai și tu obsesia asta cu sâmburii de fructe sau legume?