Recent, mama mea a facut o boacana - si-a luxat glezna. De fapt, boacana e alta: si-a luxat glezna si a decis sa nu-mi spuna imediat, ca sa nu ma supere. Bineinteles, supararea a fost si mai mare cand am aflat mai tarziu, prea tarziu sa o pot consola (ca de la distanta nu o pot ajuta) sau sa ma implic in vreun fel. Si astfel a fost deschisa Cutia Pandorei. Nu pentru prima data, dar pana acum a avut sistem de inchidere automata la secunda. De data asta i-am pus o proptea si am scos si bateriile de la automatism. Pana si super-eficientele & mult-apreciatele statii de calcat mai obosesc si pot fi puse pe stand-by. Nu stiu cate mamici sau fiice vor citi acest articol insa fiecare dintre noi va fi la un moment dat in aceasta ipostaza. Ceea ce am de spus este valabil si pentru prieteni, deci luati aminte: 1. Scoteti-va din cap fraza "Nu te-am sunat sa-ti spun pentru ca nu am vrut sa te deranjez." Daca nu vreau sa fiu deranjata inchid telefonul sau il pun pe silentios, ies de pe Facebook si de pe mess. Daca nu vreau sa fiu deranjata, fac in asa fel sa nu ma deranjeze nimeni, sa nu ajunga la mine, nu sper sa-mi citeasca careva gandurile si sa anuleze apelul telefonic pe care tocmai se pregatea sa-l faca. Asadar, suna-ma si deranjeaza-ma pentru de aceea am telefonul deschis si pot fi sunata zi si noapte. In plus, exista sms-urile care chiar nu deranjeaza pe nimeni ... 2. Scoteti-va din cap fraza "N-am vrut sa-ti spun ca sa nu te superi." Ma supar si mai tare daca nu-mi spui deloc, daca aflu de la altcineva sau prea tarziu. Pentru ca putine lucruri pot fi tinute secret cu adevarat si pana la urma tot se afla. Stiu ca multa lume vrea sa afiseze o viata fericita si lipsita de griji insa viata reala nu e asa deloc. Oricat de mult ai zambi, pana la urma problemele tot de doboara si ai nevoie de cineva cu care sa stai de vorba. Si decat sa vorbesti aiurea cu strainii, mai bine vorbesti cu cineva cunoscut, prieten sau membru al familiei, care nu te judeca, nu foloseste informatiile impotriva ta, care te intelege si stie sa-ti spuna o vorba buna atunci cand ai nevoie sa o auzi. Asadar, suna-ma si supara-ma si povesteste-mi ce ai patit. Inclusiv daca ti se strica fierul de calcat vertical si stiva de haine sifonate a ajuns pana la tavan. Asadar, trebuie sa invatam sa comunicam si problemele noastre fara sa para ca ne plangem toata ziua de ce merge greu sau rau in viata noastra. Trebuie sa invatam sa privim problemele ca pe niste generatoare de oportunitati, de solutii, de ocazii pentru a ne pune mintea la munca. Nu o rusine sa spui ca ai probleme, neplacerea sta in tonul si atitudinea folosite: "sunt cea mai ghinionista, nimic nu-mi merge bine, ce greu se misca lucrurile" etc. Si pentru ca tot am deschis subiectul, as vrea sa mai subliniez ceva: e nevoie doar de o singura mentionare a problemei care te deranjeaza. Dupa aceea, prietenii au ei grija sa te sune sa te intrebe cum ai rezolvat-o, daca ai nevoie de ajutor sau vreun sfat, sau pur si simplu ce mai faci. Deci nu e cazul sa aplici tactica "Eu nu ma plang niciodata" si sa fii deschis(a) comunicarii. Cum altfel am putea afla ca iti doresti un nou fier de calcat vertical de ultima generatie? Tu cand ai folosit ultima data una dintre aceste doua fraze? A avut consecinte negative?